Localizare.
Aflat la 55 km de orasul Tulcea si 26 km de orasul Macin, satul Cerna este cunoscut in zona ca fiind unul dintre cele mai mari. Localitatea este traversata de drumul national care leaga Macinul de Constanta (DN 22D).  Din centrul localitatii porneste drumul judetean (DJ222B) ce leaga localitatea de satul Traian si drumul comunal DC39. Asezarea este situata in partea de nord-vest a judetului Tulcea, in zona de contact dintre Muntii Macinului si aria depresionara.Satele componente ale comunei sunt : CERNA - resedinta de comuna; TRAIAN - situat la 8 km fata de resedinta de comuna; MIRCEA VODA - situat la 10 km fata de resedinta de comuna; GENERAL PRAPORGESCU - situat la 16 km fata de resedinta de comuna (ultimele doua sunt traversate de asemenea de DN 22D). Din localitatea General Praporgescu porneste drumul comunal (DC 39) care face legatura cu rezervatia Iaila si loc. Carjelari.

Hotarul satului pleaca din varful Almanlia al dealului Negoiu, indreaptandu-se catre sud-est  pe muchia dealurilor Amzalii, pana in apropiere de Balabancea, iar de aici trece spre sud-vest pe la poalele dealului Cerna, taie valea Iaila si valea Cernei, se indreapta spre nord pe la poalele dealului Piatra Rosie, taind valea Ulmului, de aici trece prin dealurile Priopcea, Cara-Cicula si Bujorul; apoi merge spre sat pe muchiile dealurilor Megina si Daiaman-Bair pana la varful Almanlia. Din punct de vedere administrativ Comuna Cerna  este delimitata de urmatoarele unitati: la nord de Comuna Greci; la est de Comuna Hamcearca si Comuna Horia; la sud de Comuna Dorobantu si la vest de Comuna Peceneaga si Comuna Turcoaia.

Din punct de vedere geografic satul este asezat in  Depresiunea Cerna incadrata de culmile Mangina, Priopcea, Iacobdeal, Piatra Rosie si Piatra Cernei. Aceste dealuri, cu inaltimi cuprinse intre 200 si 400 m, sunt ramasitele muntilor hercinici, cei mai vechi din Europa.
Reteaua hidrografica este reprezentata de paraul Cerna. Cursul paraului are caracter temporar, fiind influentat si de insuficienta alimentare subterana a vaii. Clima este temperat continentala, temperatura medie anuala are o valoare de 10-11 grade C. Cantitatea anuala de precipitatii care cad in aceasta zona este de 400-600 mm, mai mare decat in restul Dobrogei, iar vanturile care bat de la NE sau de la NV sunt predominante.

Rezervatiile naturale din zona sunt: Parcul National Muntii Macinului si Rezervatia naturala Muchiile Cernei - Iaila pe teritoriul careia au fost identificate doua tipuri de habitate de interes comunitar. Acestea sunt reprezentate prin doua tipuri de paduri dobrogene, rare la nivel national, fiind raspandite predominant in Dobrogea, ce corespund etajelor de vegetatie ale padurilor din nordul Dobrogei, paduri de silvostepa  si paduri submediteraneene. Cateva dintre speciile de pasari rare identificate in aceasta rezervatie sunt: acvila tipatoare mica (Aquila pomorina), sorecarul mare (Buteo rufinus), soimul calator (Falco peregrinus), pietrarul rasaritean (Oenanthe isabellina). (date apartinand dr. Mihai Petrescu - cercetator ICEM)

Istoricul asezarii si populatia.
In ceea ce priveste denumirea localitatii, memoria locuitorilor retine mai multe legende, toate atribuind cuvantului Cerna o origine slava, si anume ciornai (??????) - negru. (inf. Dumitra Petrica, bibliotecara comunei, consemnat Titov Iuliana, 2011)

In antichitatea romana hotarele apartineau territorium-ului orasului Troesmis, marile proprietati agrare fiind atribuite aici veteranilor romani. Resturi de constructii de zid, vase mari pentru cereale, un apeduct, dedicatii catre diverse divinitati din panteonul greco-roman, sunt doar cateva elemente ce ilustreaza viata complexa a unei asezari rurale din secolul II-III p. Chr. ce se intindea in preajma actualei comune.

Potrivit unor date locale si bibliografice, asezarea a fost intemeiata de turci si de romani fiecare grupati separat, partea  de SE a satului fiind denumita mahalaua turceasca. Cu timpul, din cauza razboaielor ruso-turce, populatia romaneasca a fugit grupandu-se in sate din imprejurimi: Pecineaga, Tucoaia, etc.

Alaturi de turci s-au asezat pe actualul teritoriu al Cernei si cerchezi formand un cartier aparte mahalaua cerchezeasca care avea si cimitir propriu. Acesta a fost distrus cu acordul autoritatilor in 1901-1902, iar terenul a fost impartit la „insuratei”. In timpul razboiului din 1877 atat cerchezii cat si turcii au plecat. Dupa retragerea rusilor, turcii s-au intors la casele lor. Pentru o perioada indelungata bulgarii au constituit  populatia majoritara in comuna Cerna.

Localitatea Cerna este mentionata printre asezarile locuite in sec. XVI-XVII de crestini in lucrarea Contributii noi privind unele aspecte ale societatii romanesti din Dobrogea in sec. XV-XIX (1975-1976). Autoarea Anca Gheata nu mentioneaza, insa, nationalitatea locuitorilor.

Harta austriaca de la 1790 confirma existenta localitatii Cerna (transcrisa Czerna) fara sa specifice originea etnica a populatiei. Nici harta lui Ion Ionescu de la Brad, intocmita in 1850 nu mentioneaza Cerna ca sat locuit integral sau partial de romani. In schimb, in arhivele comunale constatam ca in anul 1878, Cerna era locuita de 37 romani si 250 de bulgari (Arhiva Centrala de Stat, Fond MAI, comunal, dosar 224/1878).

In 1896, Grigore Gr. Danescu, in Dictionar geografic, statistic si istoric al judetului Tulcea, noteaza pentru localitatea Cerna 341 familii cu 1707 locuitori, din care: 1536 bulgari, 9 romani, 2 greci, 160 turci.

La 1904, M. D. Ionescu in Dobrogia in pragul veacului al XX-lea, consemneaza 1969 de locuitori din care 239 romani, 1444 gagauzi, 33 turci, 171 bulgari, 36 rusi, 17 greci.

Ca urmare a incetarii razboaielor ruso-turce, intre anii 1880 si 1912, se constata un aflux de populatie romaneasca spre Dobrogea din alte judete ale tarii. In schimb, intre anii 1912 si 1940 intensitatea a scazut simtitor. Cu ocazia jubileului de 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, intr-o dare de seama sunt inregistrati la Cerna 2511 locuitori. Dupa anul 1940 se observa o redistribuire a populatiei in cadrul careia multi locuitori se stabilesc in orasele din apropiere: Babadag, Tulcea.

Pe scurt, pana in 1940, populatia localitatii era alcatuita, preponderent, din bulgari care convietuiau cu romanii, iar dupa aceasta data, in locul bulgarilor, prin schimb de populatii, au venit din Cadrilater meglenoromani.

Meglenoromanii sunt un grup etnocultural si dialectal romanesc format la sud de Dunare. Primele teoriile privind etnogeneza meglenoromanilor apartin unor cercetatori germani. Ei au scos la iveala asemanarea dintre limba vorbita de locuitorii vlasi ai tinutului Meglen (situat la nordul Golfului Salonic) si cea a dacoromanilor carpatici. Gustav Weigand in lucrarea Vlacho-Meglen. Eine ethnographisch-philologische Untersuchung publicata in 1892, la Leipzig, ii considera urmasi ai bulgaro-valahilor refugiati in tinutul Meglen dupa lupta de la Campia Mierlei (Kosovopolije).

Ovid Densusianu si Constantin Jiireček, plecand de la fizionomiile asiatice (pometii obrajilor mai accentuati) ale acestora, considerau ca meglenoromanii provin din amestecul romanilor cu pecenegii (asezati in aceasta zona dupa infrangerea lor de catre imparatul bizantin Alexios Comnenos la anul 1091).

De asemenea, George Murnu in 1913 scria in Istoria romanilor din Pind, Vlahia Mare 980-1259 ca romanii Balcani sunt intemeietorii Imperiului romano-bulgar sub dinastia vlahilor Petru si Asan. Caderea Imperiului si venirea tatarilor (anul 1241) a dus la migrarea romanilor din Balcani si intarirea celor din Pind si Carpati. In Pind ei sunt ascendentii meglenoromanilor.

Theodor Capidan compara dialectul meglenoroman cu limba romana vorbita in nordul Dunarii si aduce completari teoriilor anterioare sustinand faptul ca meglenoromanii au stat o lunga perioada in muntii Rodopi inainte de a se muta in tinutul Meglen si ca putem vorbi de o unitate etnica romaneasca, situata atat in nordul cat si in sudul Dunarii.

In 1926 meglenii sunt stramutati in mai multe localitati din judetul Durostor, iar in 1940, in urma schimbului de populatie, meglenoromanii sunt repartizati in localitatea Cerna.

In 1988 populatia totala a comunei era de 4630 locuitori.

Dintre numele de familie bulgaresti, locuitorii isi amintesc de Stoiciu, Costea, Seciu, Nenciu, Chiciuc, Covaci. Dupa plecare, unele familii de bulgari si meglenoromani au tinut legatura si s-au revazut dupa 1989.

Nume de familie frecvente, dupa 1940, sunt: Papamance, Tanur, Menca, Ciupileac, Misir (macedoromane), Bosneag, Matei, Buzdugan, Medeleanu, Badescu, Petrica, Vintilescu, Marinica, Zaharia (romanesti).

La stabilirea in Cerna, colonistii au primit cate 10 ha teren arabil si 2000 mp in intravilan, ca loc de casa.

Preponderenta populatiei de origine etnica bulgara in comuna Cerna pe o perioada de aproximativ 100 de ani se reflecta corespunzator si in arhitectura traditionala.

Institutul National de Statistica a publicat, in urma recensamantului din 2002, despre structura etnica a populatiei din comuna Cerna un procent de 99,78 % romani (incluzandu-i si pe meglenoromani).

Structura asezarii si gospodaria.
In 1884 in Cerna erau 366 case, 15 bordeie, 3 hanuri, 6 pravalii, 6 mori si 11 fantani. Totul indica o stare economica infloritoare a localitatii si o locuire indelungata.

Inca din 1896, Grigore Danescu, in lucrarea Dictionar geografic, statistic si istoric al judetului Tulcea, consemna la Cerna 3 meseriasi (1 dulgher, 2 fierari), 2 mori de apa, 8 mori de vant si o moara cu aburi, 2 biserici dintre care una infiintata in 1841, o scoala fondata de obstea locuitorilor in 1860-1881 si o primarie construita in 1886.

Pana in 1940 cand a avut loc schimbul de populatie, cu prilejul caderii Cadrilaterului, cea mai mare parte din case au fost ridicate de bulgari. In casele bulgaresti s-au asezat meglenoromani si romani veniti din judetele Durostor si Caliacra.  Din lucrarea lui M. D. Ionescu, aflam ca perimetrul asezarii cuprindea la 1904, 7476 ha, din care, 65 ha formau vatra satului, 5127 ha apartineau locuitorilor si 2274 ha reprezentau drumuri, ape si terenuri in proprietatea statului.

In statistica primariei din anul 1988, comuna figureaza cu 214 km2 suprafata totala (21.400 ha) aflate in intregime in proprietatea statului.
Arhitectura din Cerna se inscrie in ansamblul arhitecturii dobrogene prin materialele si tehnicile utilizate, prin planimetrie si elevatie.

Curtile gospodariilor din Cerna, ca si cele din alte localitati din Dobrogea, se remarca prin marime, minim 2000 mp, prin forma dreptunghiulara si orientarea cu una din laturile inguste spre strada.

Constructia in raport cu care se organizeaza gospodaria este casa, orientata perpendicular fata de strada, la oarecare distanta de ea.

Gospodaria traditionala din Cerna cuprinde pe langa locuinta si o serie de constructii cu caracter economic precum: hambarul - ilustreaza cel mai bine caracterul agricol al gospodariei; „damul” - adapost pentru animale; „paierul” - pentru pastrarea nutreturilor; „ascanaua” - bucataria de vara; cuptorul pentru paine; „curnicul„ - cotetul pentru gaini; „saiaua” - pentru oi.

Casele vechi, bulgaresti, pastreaza elemente tipice de arhitectura balcanica: stresini largi, acoperite in pante line, invelitori din olana, prispe late.

Planul cel mai raspandit la casele construite intre anii 1900-1950, cuprinde tinda cu doua incaperi situate de-o parte si de alta. La cele mai vechi case, pe toata fatada se desfasoara o prispa joasa cu stalpi simpli, fara balustrada. Altele, au prispa inaltata pe un postament de piatra, inchisa cu balustrada. Lateral, sub una din incaperi se afla beciul cu intrare la fatada. Intrarea in casa se face de pe prispa printr-o singura usa. O deschidere in plafonul tindei s-au intr-un perete permite urcarea in podul casei. Ferestrele sunt dispuse de asemenea pe fatada principala, spre prispa, la fiecare camera cate una sau grupate adesea cate doua intr-o rama comuna.

Casa cu doua nivele a fost foarte putin raspandita la Cerna, fiind apanajul unor oameni instariti sau al unor negustori. In centrul Cernei se conserva o constructie cu doua nivele, datand de la inceputul secolului al XX-lea, care a avut la parter pravalii iar la etaj locuinte.

Decorul caselor este minim si se compune din stalpi cu capiteluri profilate, din ancadramente de fereastra cu forme diferite si uneori din pazii traforate la stresini.

Dupa 1960, in cea mai mare parte, casele sunt construite din chirpici cu invelitoare din tigla, au foarte rar legatura cu traditia, fiind realizate dupa proiecte tip.

Ca urmare a aparitiei Legii sistematizarii teritoriului (1974), nu s-a mai construit aproape nimic la Cerna pana in jurul anului 2000. In prezent arhitectura noua din Cerna releva mutatiile la nivel socio-economic si anume: utilizarea materialelor de constructii moderne, planimetrie si elevatie supradimensionata.

Ocupatii si mestesuguri.
Principalele ocupatii traditionale ale locuitorilor, romani si megleni, sunt agricultura („plugaria”) si cresterea animalelor.

Cercetarea de teren privind practicarea agriculturii, in acest areal, evidentiaza sisteme caracteristice agriculturii traditionale. Dintre cerealele cultivate in areal mentionam: grau, secara, porumb, floarea soarelui. De asemenea se cultivau si cereale necesare cresterii animalelor: orz, orzoaica, ovaz.

Alaturi de cultivarea cerealelor se practica legumicultura si gradinaritul. Cultivarea legumelor pentru uzul casnic, pentru alimentatia zilnica se face pe teritoriul tarii noastre din timpuri stravechi si ca urmare si in aceasta zona.

In Cerna s-a cultivat si se cultiva - vita de vie.

Alaturi de agricultura, cresterea animalelor a fost una din ocupatiile traditionale care s-a dezvoltat de-a lungul timpului in stransa legatura cu dezvoltarea agriculturii.

La Cerna au crescut si cresc, in principal, cornute mici (in special oi si intr-o mai mica masura si capre), vite cornute mari (vaci, boi), cai si porci.

Industria casnica textila a satisfacut cerintele zilnice traiului, ele constand in prelucrarea  produselor animaliere (obtinerea borangicului, a lanii), textile (bumbac), confectionarea imbracamintei, a stergarelor, laicerelor, paretarelor si a altor tesaturi.

Marturii despre practicarea torsului, tesutului, prelucrarea lemnului s.a. cu caracter casnic exista si astazi in localitate.

Dintre mestesugurile practicate amintim: prelucrarea lemnului, prelucrarea metalelor, prelucrarea nuielelor.

In ce priveste prelucrarea lemnului, mentionam faptul ca datorita trasaturilor generale ale zonei, nu intalnim manifestari ale prelucrarii artistice ci practicarea unor mestesuguri ca: dulgheritul, tamplaria. Aceste mestesuguri se practicau pentru a raspunde nevoilor cotidiene ale oamenilor.

Uneori, obiectele de tamplarie: ferestre, usi, anumite obiecte de mobilier taranesc, erau aduse de la oras (Macin, Braila, Tulcea) sau din localitatile unde se confectionau.

Prelucrarea metalelor se reduce la practicarea fierariei. Mestesugul era practicat pentru a satisface cerintele imediate a locuitorilor si era legat de cresterea animalelor, de practicarea agriculturii si de reparatia mijloacelor de transport, alaturi de reparatia uneltelor agricole. In ce priveste insa prelucrarea uneltelor agricole (pluguri, grape) acestea erau procurate din pravaliile deschise in sat sau de la oras.

Prelucrarea lutului este unul dintre mestesugurile ce s-a practicat in vederea constructiilor de case (ridicarea peretilor casei si a unor anexe) reducandu-se la prelucrarea pamantului sub forma de ceamur sau chirpici.

Viata spirituala.
Referindu-ne la traditii si obiceiuri subliniem pastrarea unor ritualuri si ceremonialuri legate de momentele importante din viata omului (nastere, nunta, inmormantare) si cele legate de sarbatorile crestine de peste an (ex. Craciunul, Pastele) in practicarea carora Biserica cu Hramul Sfintii Mihail si Gavril (construita dupa Razboiul de Independenta cu mesteri italieni) are un rol deosebit.
Pastrarea limbii a constituit intotdeauna element esential in conservarea patrimoniului cultural imaterial al fiecarei populatii. In timp din randul comunitatii s-au detasat personalitati artistice ale caror versuri sunt inchinate limbii, poporului si tarii.

                                                Cari limba lui su lasa
                                                Blestem mare s-aiba-n casa!
                                                Cari-s’ lasa limba lui
                                                S-l-arda plaminu focului!
                                                Sa si traculeasca ghiu pri loc!
                                                Sa li sa friga limba-n foc!
                                                                                Dumitru Ciatti (poet  meglenit)

                                                                    Poporul
                                                                                    Panait Cerna

                                                ...Cine trece pe poteca dintre moarte si vieata?
                                                E un neam, ce-avu pe vremuri o slavita dimineata.
                                                Neam al meu! A mortii cruce tu o duci de voie buna:
                                                Printre veacurile mandre ai avut si tu cununa,
                                                Dar ai risipit-o singur, impartind-o tuturora,
                                                Cum imparte raza cerul, cand s-arata aurora...
                                                Mandre-s plaiurile tale, tara mandra intre toate!
                                               Si frumos se-ndoaie cerul peste vai si peste sate;
                                               Dar, oricat sclipesc pe tine plaiuri, cer, intreaga fire,
                                               Trista esti si neferice, caci la noi nu e iubire...
                                               Si flacaii tai sint harnici, holdele iti sint bogate,
                                               Si copilele-ti duioase parca sint domnite toate ¦
                                               Dar zadarnic strangi la sanu-ti mii comori de fericire!
                                               Doina ta e numai lacrimi ¦ caci la noi nu e iubire...
                                    .......................................................................................................

Multa vreme a existat in Cerna o formatie de instrumentisti cu repertoriu meglen.

Dintre animatorii culturali ce-au cultivat dansurile si cantecele meglene amintim pe Dumitru Petre, Ceaca Ioana, Cociu Hristu, Secui Aneta, Chita Hristu, Petrica Dumitra.

In anul 1997 s-a infiintat formatia de cantece si dansuri meglene ALTONA care isi desfasoara activitatea pe langa Biblioteca comunei Cerna.

De la infiintare si pana in prezent formatia a participat la numeroase manifestari culturale unde a obtinut tot atatea premii. Dintre aceste participari le amintim pe cele de la: Festivalul International “Pestisorul de aur”- Tulcea, Simpozionul “Euroart”, “Ziua Adolescentului”, Festivalul “Suntem fii ai acestui  pamant”, Festivalul International pentru copii „Albinuta de aur” de la Climovici - Belarus; Premiile Radio Constanta, Intalnirea internationala a aromanilor si meglenoromanilor din Jimbolia. In manifestarile culturale ale judetului, prezentarea creatiei poetului dobrogean Panait Cerna, care si-a luat pseudonimul de la numele localitatii natale, este o prezenta permanenta. Acest ansamblu din Cerna include in programul sau si recitari din creatia poetului care s-a nascut si a copilarit in acest sat.

De altfel, localitatea Cerna ii cinsteste numele si prin existenta Casei Memoriale amplasata in centrul localitatii si care ofera posibilitatea cunoasterii unor aspecte din viata si activitatea poetului. Expozitia memoriala este alcatuita din doua sali cu panouri si vitrine prezentand date biografice, reproduceri dupa fotografii, documente, acte de stare civila si de studii, dupa manuscrise si publicatii, dupa diferite editii ale operei poetice, etc. O alta sala reconstituie un interior cu obiecte si imagini foto amintind atmosfera de epoca din casa in care si-a petrecut prima parte a vietii poetul care a lasat o opera restransa, pe masura vietii, dar cu un profil aparte in literatura de la inceputul secolului nostru. Tot aici se pot observa si aspecte de civilizatie traditionala din microzona respectiva (organizarea interiorului locuintei, tesaturi decorative si de uz, instrumentar pentru practicarea unor ocupatii traditionale).

In ultimii ani a devenit o traditie ca locuitorii sa serbeze „Ziua satului” intre 8-10 septembrie. Au loc spectacole folclorice, intalniri cu fii satului, expozitii, lansari de carte, intreceri sportive s.a.

Alte marturii ale istoriei, vietii spirituale, traditiilor din Cerna care pot fi vazute si azi sunt:

          • Scoala veche in care a invatat si Poetul Panait Cerna are pe fatada o placa cu urmatoarea inscriptie: „Romania. Scoala Primara Dr. C. Angelescu. Reconstruita in anul 1922 sub domnia Regelui Ferdinand I sub administratia d-lui Prefect C. Ticau, inspector scolar T. Gheorghiu si revizor Gh. Cristescu. Sub conducerea comitetului de constructie compus din: Nicolae Fulga, D. Ivancea, C. Antoche, N. Stoiciu, T. Ghincu, N. Costea, C. Fucigiu, C. Chiru, T. Garca, P. gaciola, M. Varmez, T. Bonciu, C. Petrea, C. Topala, C. Calam, I. Cencu, M. Comanescu, Ghe. Agapie, D. Cireasa, P. Burghelea, S. Staicu, Ghe. Panait, P. Stoiciu, C. Radulescu, An. Tudorache si cu ajutorul satenilor din comuna. Constructori: H. Costante si Ghe Cristescu.”

          • Podul de pe soseaua principala are o placa pe care gasim urmatoarele informatii: „Acest pod s-a construit in 1892. Sub administratiunea Prefectului V. A. Forescu si Ingineru Saochetti, constructor Giovanni Plos”.

Bibliografie selectiva:
***, 1878-1928. Dobrogea cincizeci de ani de viata romaneasca, ed. Cultura Nationala, Bucuresti, 1928

Cerna, Panait, Poezii, Ed. Minerva, Bucuresti, 1981

Danescu, Grigore, Dictionar geografic, statistic si istoric al judetului Tulcea, Bucuresti, 1896, p.335

Giurescu,Constantin, Stiri despre populatia romaneasca din Dobrogea in harti medievale si moderne, Constanta, Muzeul de Arheologie, f. a.

Ionescu, M. D, Dobrogia in pragul veacului al XX-lea, Atelierele Grafice I.V. Socecu, Bucuresti, 1904

Milian, Mihai, Panait Cerna in documente, ed. Karograf Tulcea, 2010

Parau, Steluta si Milian, Mihai, Casa Memoriala Panait Cerna, pliant, f.a.

Parau, Steluta, Multiculturalitate in Dobrogea, Ed. ExPonto, Constanta, 2007

Petrica, Dumitra, Cerna. Pagini de monografie locala, Casa Cartii de Stiinta, 2010

Tircomnicu, Emil, Meglenoromanii. Destin istoric si cultural, Editura Etnologica, Bucuresti, 2004
 
>>> Istoricul asezarii si populatia >>> Structura asezarii si Gospodaria >>> Ocupatii si mestesuguri >>>
>>> Viata spirituala >>>
 
 
 
 
d