CADRU NATURAL
Comuna Greci este situata la poalele celor mai inalti munti din Dobrogea, in partea de vest a judetului Tulcea, la 72 de km distanta rutiera de orasul Tulcea. Comuna este compusa dintr-o singura localitate cu un teritoriu administrativ de aproximativ 8.700 de ha din care aproape 500 ha intravilan si o populatie de aprox. 5.500 de locuitori.

Se invecineaza la nord cu satul Luncavita, la vest cu Turcoaia si Carcaliu, la est, peste Dealurile Gogoncea, Teilor si Negoiu, cu Balabancea, la sud, dincolo de dealurile Daiaman-bair si Megidia - cu Cerna.

Accesul in comuna se face de pe drumul national DN 22D, intre localitatile Cerna si Macin, pe DJ 222K.

Legaturile cu alte localitati se face prin soseaua judeteana Macin-Babadag si pe drumurile comunale: Luncavita, Cerna, Turcoaia, Balabancea si Iglita.

Relieful zonei are aspect valurit cu dealuri impadurite si cu pasuni, de un pitoresc remarcabil. Hotarul satului de la nord, spre est si sud, este stabilit de Muntii Macinului. In apropiere se afla: Varful Cavalu (430m), Saua Tutuiatului (368m), Varful Tutuiatul (cel mai inalt - 467m), Varful Ghiunaltu Dealul Coslug, prelungire sudica a Piscului Inalt si Tutuiat atinge inaltimea maxima de 467 m la varful Greci, domina satul apoi in partea de vest coboara in pante repezi si escarpate. La sud Dealul Roslug este despartit de Dealul Secaru printr-o vale ingusta. Culmea Macinului se continua pana deasupra satului. In apropiere se intind platourile Slatina si Derment.

Dintre resursele naturale amintim: granodioritele (in versantul vestic al masivului Greci), granite cenusii-rozii in partea centrala a masivului, microgranite roz (care formeaza versantul vestic al masivului, intre Valea Morsu si Dealul Moroianu).

Cele mai vechi roci ale comunei se gasesc in partea sudica a comunei, in apropierea limitei cu comuna Cerna. Aici, in extremitatea nord-vestica a Dealului Megina se gasesc sisturi cristaline mezometamorfice (seria de Megina), de varsta proterozoic-superioara.

In continuarea acestora, spre sud-vest, in versantul estic al Culmei Priopcea exista alte sisturi cristaline, epimetamorfice. In prelungirea sud-estica a Culmei Pricopan, pana in localitatea Greci se intinde formatiunea de Carapelit, formata in Carboniferul inferior, inaintea granitului pe care il inconjoara.

Reteaua hidrografica de suprafata are o densitate redusa, cu un regim torential in timpul ploilor. Se remarca in acest areal paraul Greci, cu un traseu NV-SE si care se varsa in bratul Macin.

Clima arealului Greci este temperat-continentala, cu diferente destul de mari de temperatura de la vara la iarna si cu un regim de precipitatii redus. Radiatia solara globala are valori de 125 kcal/cm2  an. Circulatia generala a atmosferei se caracterizeaza, in semestrul cald, prin predominarea advectiilor lente de aer temperat oceanic din vest, care ajunge incalzit si relativ uscat, iar in semestrul rece, prin advectia din sud-est a maselor de aer cu caracteristici termice de aer arctic-continental si prin advectia din sud-vest a aerului mediteranean, cald si umed.

Temperatura medie anuala a aerului oscileaza in jurul valorii de 110C.

Parcul National Muntii Macinului situat si pe teritoriul administrativ al comunei  Greci, a fost infiintat prin Legea 5/2000, cuprinzand o suprafata totala de 11140,2 ha.
Din punct de vedere ecologic, au fost identificate in cadrul parcului urmatoarele tipuri de habitate:

          • Habitate de stancarie, cu urmatoarele specii caracteristice: garofita pitica, urechelnita, feriguta dulce, strasnic, feriga de piatra, clopotelul dobrogean;

          • Habitate stepice cu specii ierboase (majoritar instalate pe un substrat pietros): aiul salbatic, pelinita, volbura cantabrica, paiusul stepic, firuta cu bulbi;

          • Habitate forestiere incadrate in etajul padurilor mezofile balcanice. Asociatiile sunt edificate de speciile de stejar, in amestec cu specii de tei, frasin, carpen si carpinita;

          • Habitate de silvostepa reprezentate de paduri xeroterme submediteraneene;

Zone umede localizate in arealul izvoarelor si de-a lungul cursurilor de apa (majoritatea acestora fiind temporare). Speciile caracteristice zonelor umede sunt trestia, zarna, cinci degete, tipirigul , rachitan.

Unul dintre traseele turistice omologate recent este traseul turistic "Cozluk". El porneste din centru localitatii si revine in localitate dupa un drum de 16 km ce trece prin Cozluk-Valea lui Jug-Groapa de Arama-Valea Plopilor. Traseul este disponibil pe tot parculsul anului.

ISTORICUL ASEZARII SI POPULATIA
Atestata documentar pentru prima data in 1790, comuna Greci este asezata pe o veche vatra de locuire, in apropiere aflandu-se ruinele cetatii Troesmis. Denumirea veche a satului este Soanlac, nume turcesc care s-ar putea traduce „la Ceparii” sau „Cepario”. Atat Gr. Danescu in lucrarea Dictionar geografic, istoric si statistic al judetului Tulcea, cat si M. D. Ionescu in lucrarea Dobrogia in pragul veacului al XX-lea, considera ca numele de Greci, primit ulterior, nu are legatura cu un fapt etnografic. Totusi potrivit traditiei, in apropierea satului, la punctul numit Cuzluc, au locuit cateva familii de greci si 30-40 de familii de cerchezi.

Conform datelor din Arhivele Nationale filiala Tulcea, localitatea Greci este mentionata din anul 1790 sub denumirea de Greczj. In 1864 erau aici 300-400 de romani si multi turci. La recensamantul din anul 1904 localitatea Greci avea un numar de 1806 locuitori repartizati pe etnii astfel: 1356 romani, 168 turci, 111 italieni, 82 bulgari, 19 rusi, 14 tigani crestini 11 tatari, 10 greci, 6 armeni, 1 evreu. Avea, de asemenea, 339 de case, o scoala - construita in 1893 si un numar de 68 de elevi. Mai gasim mentionate: o geamie cu un imam si primaria localitatii Greci, construita la 1883. Recensamantul de la 1939 mentioneaza 4574 de locuitori astfel: 4157 romani, 340 italieni, restul de 77 fiind trecuti la alte nationalitati. Ca noutati, desi nu au fost mentionate in 1904, apar moara cu darac si uleinita apartinand lui Anghel Boro, construite la 1894, sifonaria lui Giuseppe Rosa si Caminul Cultural „Sfanta Treime”.

Recensamantul din 2002 ne furnizeaza, pentru comuna Greci, urmatoarele date: 5635 locuitori din care 5510 romani, 94 italieni, 22 romi, 3 aromani, 2 ucraineni, 2 lipoveni, 1 sarb, 1 macedoroman.

Comuna Greci, situata in imediata apropiere a carierelor din Muntii Macinului, se defineste ca un spatiu de convietuire mixta intre romani si italieni.

Parte dintre italieni sunt urmasii „pasaportarilor” (pietrari angajati la sfarsitul secolului al XIX-lea la carierele din apropiere), altii descind din familii de agricultori care, dupa „popasuri” in alte zone din tara, au intemeiat aici gospodarii pe la inceputul secolului trecut.

Majoritatea familiilor italiene din Comuna Greci sunt originare din nordul Italiei (Friuli), dar si din Lombardia si Bellunno. Ei vorbesc si astazi dialectul friulan, insa cu totii cunosc perfect limba romana, fapt datorat convietuirii indelungate cu romanii si casatoriilor mixte incheiate de-a lungul timpului.
Primii italieni au venit in localitatea Greci dupa 1880, cand Romania avea nevoie de forta de munca calificata in noi meserii. Astfel, cioplirea pietrei, activitate noua in viata comunitatii, a fost adoptata si de locuitorii autohtoni, fiind o sursa alternativa de venit, comuna fiind totusi predominant agrara.

Cele dintai familii, Vals, Boro, Grigoretto si Sachetti, au primit cetatenie romana printr-un decret al Regelui Carol I de Hohenzolern. Au fost improprietariti si si-au construit case asemanatoare cu cele din zonele de provenienta in vatra satului, acolo unde, pana catre anul 1889, locuisera reprezentantii administratiei si ai armatei Imperiului Otoman.

Fiecare din cele doua populatii si-au pastrat obiceiurile si limba, anumite aspecte de viata traditionala.

Desigur ca, in timp, cele doua populatii si-au imprumutat unele ocupatii si obiceiuri. Dovada a acestei bune intelegeri sunt familiile mixte.
Regasim la romanii din Greci aceleasi elemente de viata traditionala (arhitectura, obiceiuri, ocupatii) ca in intreaga Dobroge.

Datorita unor conditii favorabile, comuna Greci a devenit in primele decenii ale secolului al XX-lea una din cele mai prospere asezari din zona. Intre anii 1930-1940 functionau aici 3 carciumi, 2 fierarii, 7 casapii (abatoare - macelarii) si doua brutarii.

Dupa 1990 comuna cunoaste o noua etapa de dezvoltare. Se remarca in localitate:

reamenajarea unor constructii economice traditionale, acestea fiind adecvate cerintelor vietii moderne (brutariile si asa numitul complex comercial „la terasa”);

construirea unor edificii moderne (ex. cladirea Primariei);

constituirea unor societati comerciale in a caror activitate sunt preluate traditiile comunitatii si adaptate cerintelor pietii actuale;

alimentarea cu apa potabila in sistem public (in curs de realizarea).

STRUCTURA ASEZARII SI GOSPODARIA
Asezare de mari dimensiuni Comuna Greci, compusa dintr-un singur sat, are forma de patrulater, cu o structura a vetrei adunata si gospodarii grupate compact in partea de vest si cu tendinte de rasfirare catre nord-est.

Un drum principal strabate partea veche a satului din care se desfac altele secundare cu denumiri locale: drumul lui Cojocea, spre Carabalu, drumul lui Jandaru, spre cariera Morsu, ulita bisericii, ulita cimitirului.

Partea estica a satului are o textura oarecum neregulata datorata topografiei suprafetei mai accidentale.

Satul se imparte in cateva cartiere care poarta denumiri diferite: Centru, Morsu, Jandarmu, Frumusica, Carabalu, Recea, S.M.A.

In cadrul habitatului, identitarul cultural se contureaza atat din structura gospodariei cat si din cea a locuintei, intre formele arhitecturii, casa fiind cea care dainuie, care demonstreaza o anumita viziune asupra organizarii spatiului.

Din aceasta perspectiva, gospodaria si locuinta traditionala din Greci releva, pe de o parte specificul celor doua populatii, romani si italieni, iar pe de alta parte, elementele comune determinate de cadrul natural care oferea anumite materiale de constructii: pamant, stuf, piatra.

Gospodaria, ca unitate economica de baza  in viata localitatii Greci a suportat, in timp, o serie de modificari determinate de conjunctura istorica, de situatia economica a proprietarului, de evolutia tehnologiei in practicarea agriculturii, de mutatiile la nivelul mentalitatii locuitorilor privind organizarea spatiului, gradul de confort.

In majoritatea lor, gospodariile din Greci, casa si anexele (hambar, grajd, samalac, magazie) au fost construite in perioade diferite reflectand conditii de viata deosebite.

Locuinta din Greci difera, prin plan si elevatie, prin materialele si tehnicile de constructie, in raport de perioada construirii, de posibilitatile economice ale proprietarului iar, in viata traditionala, si in raport de originea  etnica a proprietarului.

          • Planul cel mai raspandit la casa romaneasca era cel bazat pe structura: tinda centrala,  doua incaperi, prispa la fatada principala si aplecatoare. Anumite variante ce tin de planimetria locuintei, ca si coexistenta, in viata traditionala, a acestui plan cu cel al planului simplu, tinda si camera, demonstreaza doua stadii de dezvoltare, dar si situatia economica a proprietarilor.Casele construite in ultima perioada de timp au planuri complexe, cu spatii specializate (bucatarie, dormitor, sufragerie), legatura cu traditia fiind dificil de sesizat.

          • Planul casei italiene avea forma aproape patrata cuprinzand o sala centrala si patru incaperi, cu prispa si balcon strajuit de stalpi cu capiteluri din  piatra, la intrare.

Se impune sa mentionam ca locuinte cu un astfel de plan si aspect, asemanatoare cu cele construite de burghezia mijlocie de la orase, au fost putine in Greci. Evident ele sunt relevante pentru posibilitatile economice superioare ale proprietarilor, pentru un alt standard de viata decat cel comun.

Italienii care s-au ocupat de comert si-au adaptat casele acestei ocupatii, adaugand planului obisnuit o incapere mare pentru carciuma si magazin, in cazul in care nu au ridicat o constructie speciala in acest sens.

O mare parte, insa, dintre casele locuitorilor de origine italiana  aveau planul si aspectul caselor romanesti, dovada, de asemenea, a preocuparilor proprietarului si a situatiei sale economice. Acest aspect ilustreaza faptul ca imprumutul de catre italieni a modelului casei romanesti a fost generat de conjunctura, de anumite conditii economice si sociale si nu a fost impus de populatia majoritara. Faptul este rezultanta unei convietuiri si conlocuiri ce a avut un curs firesc de-a lungul timpului si in manifestarea diacronica a evenimentelor.

OCUPATII SI MESTESUGURI
Ocupatiile locuitorilor au fost agricultura si cresterea animalelor determinate de conditiile oferite de mediu dar si de traditie. Se cultivau: orz, grau, porumb, mei, ovaz, secara, fasole, tutun si vita de vie.

Dupa colectivizarea agriculturii au fost cultivate si plante noi: anason, floarea soarelui, sfecla de zahar, catva timp si bumbacul sau sorgul.

Ocupatie  traditionala a romanilor, agricultura a fost practicata si de acei italieni care optand pentru cetatenia romana au fost improprietariti cu teren arabil.

Evident ca practicarea agriculturii in aceleasi conditii a condus la folosirea acelorasi unelte, cultivarea acelorasi cereale.

La Greci se cresteau animale mari pentru tractiune - cai si boi; vaci - pentru lapte; multe oi si un numar mai redus de capre. Nelipsite din curtea gospodarului erau pasarile: gaini, rate, gaste, curci.

Una din etapele istorice care a adus modificari in practicarea celor doua ocupatii traditionale a fost perioada comunista cand s-au infiintat Cooperativa Agricola Populara (CAP, infiintata in 1950) si Intreprinderea Agricola de Stat (I.A.S.). Terenurile agricole si animalele aflate pana atunci in proprietate privata au trecut in proprietatea statului.

O importanta deosebita a avut lucrul in carierele de piatra. Exploatarea regulata a pietrei in Dobrogea a inceput in 1863 de catre Comisia Europeana Dunareana.

Mestesugul prelucrarii pietrei practicat initial numai de italieni a fost preluat ulterior si de alti locuitori si chiar de mocani.

In mod firesc, romanii invatand lucrul cu piatra de la italieni, au imprumutat anumite comportament, o anume atitudine fata de viata a muncitorului nevoit sa supuna materialul dur dar si sa-l transforme dupa necesitati.

Lucrul in comun la carierele de piatra, unde romanii au invatat din experienta mesterilor italieni, ca si lucrul pamantului preluat de italienii care „au inceput aici sa invete agricultura” de la romani au generat, in mod firesc, modele de viata comuna.

Pe teritoriul comunei au fost deschise mai multe cariere inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea:

          • Cariera Morsu, proprietatea locuitorilor unde se lucreaza din 1894 si se extrage piatra pentru pavaje si constructii;

          • Cariera Carabal, proprietatea locuitorilor unde se lucreaza din 1894 si se extrage piatra de granit, piatra bruta si pietris;

          • Cariera Peceneaga de unde se exploateaza piatra bruta din 1894.

VIATA  SPIRITUALA
a localitatii Greci inseamna, pe de o parte practicarea cultului religios ortodox si respectiv, catolic, iar pe de alta parte un sistem al obiceiurilor de peste an si a celor de familie. Din toate aceste practici precrestine si religioase se contureaza identitatea culturala a fiecarei etnii.

Bisericile ortodoxe:

          • cea construita in jurul anului 1883, pe o temelie mai veche cu Hramul Sfantul Haralambie, renovata dupa cutremurul din 1977 si refacuta in 1988 (aflata in cartierul Jandarmu);

          • cea construita in 1994-1995, sfintita in 14 noiembrie 2000, resfintita in 6 septembrie 2009 de P. S. Episcop dr. Visarion al Tulcii, cu Hramul Adormirii Maicii Domnului, Sf. Nicolae si Sf. Gheorghe (aflata in cartierul Frumusica)

          • Biserica cu Hramul Sfanta Treime aflata in cartierul Jandarmu,

          • cat si biserica din cartierul Carabalu construita recent ce urmaza a fi sfiintita,

sunt lacasurile de cult unde comunitatea romaneasca isi indeplineste indatoririle crestinesti.

Biserica catolica ridicata de italieni in 1912, cu Hramul Sfanta Lucia, reprezinta si astazi locul unde enoriasii isi regasesc linistea de care au nevoie in zilele de sarbatoare, in momente de cumpana.  Si unde comunitatea de italieni isi performeaza riturile. Italienii isi amintesc de faptul ca pana la construirea bisericii catolice, strabunicii lor mergeau la biserica ortodoxa pentru oficierea diferitelor evenimente religioase din viata lor. O alta dovada a bunei intelegeri intre cele doua etnii chiar inainte de 1912. De asemenea de la praznuire lipseau familiile indoliate.La romani intalnim in obiceiurile de iarna jocurile cu masti: “capra”, “ursul”, “steaua”, “plugusorul”, “colindul”, iar Lasatul secului (ca si in alte localitati romanesti) se pastreaza  ca un ritual de trecere si de purificare a asezarii.

Sarbatorile marcante ale comunitatii italiene sunt: 13 Decembrie - Santa Lucia (protectoarea ochilor, hramul bisericii catolice), „Il ultimo del carnevalle” etc.

Frumusetea colindelor, a cantecelor dobrogene, a obiceiurilor de iarna romanesti au fost reinvatate de copiii din ansamblul „Bujoreii Dobrogei”, iar dansurile italiene ca si sarbatoarea „Ultimul Carnaval” au fost reintroduse in viata culturala a localitatii de catre ansamblul comunitatii italiene, „Allegria”.

Fiecare din cele doua ansambluri a reprezentat o anume marca identitara la diferite festivaluri de folclor si la diferite sarbatori.

Armonia convietuirii celor doua etnii, romani si italieni, la Greci se concretizeaza si in manifestarile la care participa cele doua ansambluri artistice.

Copiii au invatat deopotriva si obiceiurile romanesti si pe cele italiene.

In acest sens este de mentionat ca in ansamblul de dansuri italiene  „Allegria” membrii sunt copii romani. Le-au placut muzica si dansul italienilor, au inteles noua deschidere spre cultura europeana, au inteles oportunitatea ce li s-a oferit, de a cunoaste alti oameni, alte locuri.
Dovada a convietuirii de ieri si de azi, localitatea Greci a fost gazda unor manifestari care au avut ca mobil ilustrarea modelului interetnic dobrogean.

In 2001 s-a desfasurat Festivalul intitulat Week-end comunitar initiat de Centrul Judetean Artistic si finantat de Centrul de Resurse pentru Dezvoltarea Etnoculturala (CRDE) din Cluj. Au participat populatia majoritara (romani), comunitatea turcilor, comunitatea rusilor lipoveni, comunitatea italienilor, comunitatea nemtilor. Fiecare din grupurile/etniile participante au fost gazda manifestarii prilejuite de o sarbatoare de peste an.

La manifestarea respectiva, fiecare grup/comunitate isi prezentau obiceiurile legate de sarbatoarea din acea zi si totodata le ilustra, pe cat posibil, intr-un mic spectacol.
Localitatea Greci a fost gazda manifestarii legate de „Lasatu Secului” (la romani) si „Il ultimo del carnevalle” (la italieni).

Cu ocazia acestei manifestari s-a incercat „reinvierea” sarbatorii italiene. Copiii romani sau din familii mixte, adultii romani si italieni au participat deopotriva la acest carnaval.

O alta participare a comunitatii italiene din Greci la proiecte care au avut in vedere reprezentarea identitatii culturale a fost actiunea care s-a desfasurat in 2003 de catre Muzeul de Etnografie si Arta Populara din Tulcea in 8 localitati finantata tot de CRDE si s-a intitulat sugestiv Promovarea participativa a multietnicitatii dobrogene.

Traditiile culinare ale italienilor, indeosebi pregatirea porcului, sunt foarte apreciate de toti cei care au prilejul sa le savureze. Multe dintre ele au fost preluate si de romani.

Aflam de la Cellia Ontelus Borro (n. 1941) si de la Margherita Armanaschi (n. 1924) modul de preparare a urmatoarelor:

          • „Pastasciuta” - paste uscate facute din oua, faina si sare, la care se adauga un sos si cascaval sau branza; sorul se face din ulei, basilico (busuioc), ceapa, sare, piper, dafin, nucusoare, cuisoare; carnea se toaca si se foloseste la alegere.

          • „Gnochi” - din cartofi fierti si pisati, oua, faina, sare; se fac rulouri, se taie si se fierb; se consuma tot cu sos, branza sau cascaval.

          • „Crostoli” - la fel ca funditele romanesti, secretul lor sta in modul in care se impletesc; se prajesc in ulei.

          • „Luganigho”, „Muset” (Muzet), „Osacol”, salam italienesc - sunt preparate din carne de porc ce se fac de Craciun.

Biserica este liantul in pastrarea traditiilor care se respecta de-a lungul timpului chiar si in familiile mixte.

Comunitatea italiana participa la intalnirile cu celelalte comunitati italiene din Romania cat si la proiectele intercomunitare organizate in judet.

Bibliografie selectiva:
***, 1878-1928. Dobrogea cincizeci de ani de viata romaneasca, ed. Cultura Nationala, Bucuresti, 1928

Cerna, Panait, Poezii, Ed. Minerva, Bucuresti, 1981Danescu, Grigore, Dictionar geografic, statistic si istoric al judetului Tulcea, Bucuresti, 1896, p.335

Giurescu,Constantin, Stiri despre populatia romaneasca din Dobrogea in harti medievale si moderne, Constanta, Muzeul de Arheologie, f. a.

Ionescu, M. D, Dobrogia in pragul veacului al XX-lea, Atelierele Grafice I.V. Socecu, Bucuresti, 1904

Dr. Narcisa Stiuca, dr. Steluta Parau,  Mihai Milian, Valeriu Leonov, Terra Promessa. Scurt istoric al comunitatii italiene din Dobrogea de nord,  Ed. ExPonto, Constanta, 2006 Parau, Steluta, Multiculturalitate in Dobrogea, Ed. ExPonto, Constanta, 2007Stoica, Georgeta, Localitatea Greci, judetul Tulcea, (monografie privind arhitectura localitatii) manuscris, Arhiva Muzeului de Etnografie si Arta Populara Tulcea
 
>>> Istoricul asezarii si populatia >>> Structura asezarii si Gospodaria >>> Ocupatii si mestesuguri >>>
>>> Viata spirituala >>>
 
 
 
 
d