CADRU  NATURAL
Rar cine a avut interes sa plece fruntea asupra hartii Republicii Moldova si sa observe ca tara aceasta e plina de multe localitati diferite si din diferite timpuri. Insa eu va indemn sa va concentrati ochii asupra tarisoarei noastre si numai decat o sa vedeti si minunatul meu sat natal - HADARAUTI.

El este o comuna in raionul Ocnita. Este situat in extremitatea de nord a Republicii Moldova, pe campia Moldovei de Nord, la 230 km de Chisinau, pe soseaua Soroca-Cernauti. Comuna are suprafata totala de 33 km2 , din care vatra satului ocupa 3,5 km2 , padurile -1 km2, iazurile - 1,5  km2, pasunile, livezile si terenurile arabile - 27 km2 . In imprejurimile satului sunt niste paduri cu copaci inalti si puternici ca niste voinici. Cand cobori catre iaz, locul este neted, neobisnuit de drept, doar ici-colo vreo movila rasarita schimba monotonia peisajului. Unde-s movile  mai mari se zice ca e locul de ascunzis al haiducilor. Nu departe se   vede o salcie veche, uscata si uriasa, cu coaja  cazuta de mult.

Cind intri in sat vezi un tablou unic, cimpuri cu soluri bogate in cernoziom  si pe ele de deasupra se scurge la vale printre copaci iarba verde si mustoasa. O lumina groasa, vargata, plina de zgarieturi  luneca lenes printre spinii paduceilor pitici. Satul Hadarauti este impartit conventional in doua parti de o rapa careia satenii ii zic Rapa Satului. Ea susura incet pina la un iaz numit Iazul cel Mare. Apele lui vin din izvorul Raului Racovat ce porneste din satul vecin, Clocusna. La asezarea iazului mare curge o alta rapa ce vine din  Iazul lui Samson. Mergind dupa apele Iazului Mare  intalnim in dreapta un delusor numit Movila lui Balan, iar dupa ea se intinde boierescul. Trecind astfel (directia spre Corestauti) ajungem in Valea - Ocoalelor. Un hotar mare ce desparte  Valea - Ocoalelor de Dealul salbatic poarta denumirea de ,, Padurea cea mare”. ,,Dealul salbatic” este despartit de ,,Piatoe Clitco” de o ripa. Dupa ea se intinde o padure intunecoasa si frumoasa- ,,Padurea Nichitei”. Iesind din padure avem in fata o cimpie careia i se zice    ,, La pom”. Peste drum de ea este un pilc de pamint-,,Gunoiarca”. Cimpia ,,La pom” este situata la hotar cu satul Alexeievca-Ucraina. De la ,,Padurea Nichitei” pina la ,,Iazul lui Samson” se afla  ,,Podul lui Chisca”. Spre dreapta se afla ,,Cimpia Calinovschi”. Trecind ripa avem in fata ,,Valea Parfini” ce intretaie cimpia ,,La izvoare”. Aceasta denumire i s-a dat cimpiei de la iazul cu acelasi nume ce curge mai devale  , care-si imbogateste apele din ,,Iazul lui Misa”(numit asa dupa prenumele unui baiat ce s-a inecat in el). Trecint soseau in directia Ocnita mergem prin livada si ajungem la ,,Podul lui Cazimir” unde se afla ,,Fintina  Marincai”, dupa ea se intinde ,,Cimpia la carari” si un iaz cu denumirea,,La soferi”(l-au sapat soferii prin anii 80 ai sec. XIX-lea). ,,Cimpia la tufari” sint urmatoarele mari cimpii linga care se afla ,, Iazul la Tirla”.

Clima este temperat continentala 108 k/cal. Durata stralucirii soarelui e de 195 zile, temperatura de vara 19,5 C, iarba e -5 C. Iarna e  blinda, iar verile sint calde.
Apele apartin bazinului riului Prut in virful satului trece riuletul Racovat, apele caruia sint folosite pentru irigarea terenurilor agricole.

ISTORICUL  ASEZARII  SI  POPULATIA:
Se spune ca teritoriul satului azi Hadarauti, era o pasune pe care vietuiau doua familii Pirlea si Godorogea. Vitaritul era unica sursa de cistig, de aceea se presupune ca s-au iscat niste neintelegeri pentru stapinirea pasunilor intre membrii acestor familii. Legenda confirma ca in urma acestor neintelegeri s-a incins o bataie, invingator fiind capul familiei Hodorogea - de aici, denumirea satului a devenit Hodorogeni - Hadarautul de azi.

Pentru prima data aflam despre Hadarauti (Hodorouti) dintr-un document domnesc de la batrinul Alexandru Voievod, mentionat cu anul 1432, cind Maria Sa confirma miluirea facuta lui Ivascu Vladicicu si fratilor sai, Petrea, Iurascu si Dancu, precum si nepotului lor, Milea, cu 2 sate - Hadarauti si Gvozdauti. Un document analogic, de confirmare, semneaza la 30 septembrie 1503 si Stefan cel Mare, dar de data aceasta lui Dancu Buceatchi, varului sau, Isaica si matusii lor,Vatusca, care cumparasera aceasta mosie cu 150 zloti tataresti.

Toate bune si clare inca vreo suta de ani,dar iata ca in 1600 incep incertitudinile si peregrinarile. Din diferite surse documentare constatam ca pe timpul lui Mihai Voievod feciorii lui Costin,nepotii lui Stefan Tolocico, proprietari ale acestor paminturi pierd dreturile,despre care pierdere fac marturie pe 20 martie 1615, iar pe 12 febr.1617 RaduVoievod intareste a treia parte din mosia Hadarautenilor de pe Racovat, cu iaz si moara diacului Grigore Corotusca, pe care acestea o cumparase cu 150 taleride argint de la Tomasi Gheorghe Costin, documentul domnesc avind ca suport juridic marturia marelui logofat Beldiman si a altor boieri. Hadarautenii apoi se mai pomenesc in hotarnica s.Cepeleuti. Apoi din culegere de documente bucovinene, selectate de T.Balan, aflam ca in 1710  localitatea apartine lui Stefan Soroceanu, care imparte un rind de sate urmasilor sai, dar autorul nu-l prea poate identifica.

PREISTORIA SATULUI HADARAUTI

Cu aproximativ 5000 de ani in urma aici au stationat doua grupe de oameni, carora, probabil, le-au placut meleagurile si s-au stabilit cu traiul, formind doua sate. Locuitorii, fiind oameni cu modul de viata sedentar, au inceput a insusi bogatiile naturale din imprejurimi. Ei se ocupau cu lucrarea solului, cresterea vitelor si diferite mestesuguri casnice, cele mai dezvoltate fiind pregatirea uneltelor de munca din cremene si modelarea vaselor de lut. Casele oamenilor erau facute din lemn si lut, avind citeva odai. Peste un timp, satele au ars. Pe locurile caselor au ramas gramezide lut ars, se gasesc diferite obiecte, mai ales, oale de lut, tipice pentru epoca eneolitului (mileniile IV-III i. Hr.) Circa 3300 de ani in urma aici s-amai format un sat, dar si acesta a ars, fiind parasit. Aceasta a fost epoca bronzului (sec.XIV-XII i. Hr.). Urmatorul sat s-a format pe aceste locuri cu 2700 de ani in urma. El a avut aceeasi soarta - a ars. Pe vatra parasita a satului se gasesc bucati de lut ars, provenite de la peretii caselor, oale de lut si alte obiecte tipice pentru epoca timpurie a fierului (sec.VIII - VI i.Hr.). Inca un sat s-a format abia dupa cucerirea Daciei lui Decebal, in a.1060.n. de catre Imperiul Roman. Locuitorii satului au inceput sa-si stabileasca energic aici traiul, faceau case spatioase din nuiele si lut, arau si semanau pamintul, cresteau animale domestice, aveau relatii comerciale cu negustorii din Imperiul Roman. Uneltele de munca si de alta intrebuintare erau facute de catre mesterii locali, iar cele pe care nu le puteau face ei, erau aduse din orasele imperiului, in comert folosind moneda romana.

Vatra satului vechi era intre Podul lui Cazimir si Tirla Morarului. Acest lucru este confirmat de faptul, si pina in prezent pe acest loc se gasesc monede, vase delut, bucati de caramide.

SATUL INTRE ANII JUGULUI TURCESC
Intre anii 1538-1812 satul era dominat de Imperiul Otoman. Din acele vremuri stravechi, pe teritoriul satului au ramas multe lucruri interesante, ca de exemplu biserica din sat zidita in 1807.Fintina turcului - fintina din gospodaria lui Serghei Macovei. Ea este situata intre Valea turcului si Vilcica Issii. Aici, in urma unor sapaturi, a fost gasit griu carbonizat in niste cuptoare de lut. Probabil, ca bastinasii din Hadarauti cu sute de ani in urma, pentru asi asigura hrana si apara avutul intimpul navalirii diferitor popoare, faceau niste gropi, le bateau bine cu maiul, apoi le ardeau pina cind peretii se faceau ca oala de pamint.

EPOCA MODERNA - STAPINIREA IMPERIULUIRUS
Administratia militara rusa, la 25decembrie 1772 gasesc aici 36 de gospodari, pe care ii supune la bir fata detarul rus.

Mosier-medelnicer atunci era Ioan Pelipetchi.Dar se intimpla ceva, ca peste 2 ani aceeasi administratie fixeaza deja numai 26 de gospodarii, scutire de la bir facind doar pentru preotul Gheorghe si dascalul Ilies, ceilalti, chiar pe vornicul Pintilie Licin si Vataman Precup,platind cu virf si indesat. Constatam, asadar, ca satucul avea si o mica bisericutas.

Satul creste cite putin din sporul sau demografic natural, dar si din familiile care vin si se instaleaza cu traiul aici. Astfel, in 1799 vine cu familia Gavril Ponomar, iar in 1800-GrigoreGavriliuc, Stefan Gavriliuc, Vasile Moraru , Toader Pitariu, Mihai Roman, Petre Salibriuc, Gavril Toader. Prima biserica ortodoxa este construita aici in 1792.In 1817 satul avea 75 de gospodarii taranesti cu 5 vaduve si 9 burlac, cu 500 falci de fineata, 400 falci de pasune, cu 300 falci de aratura, cu 2 iazuri si 2 mori, cu un preot, 2 dieci si un paracliser. Biserica de lemn cu hramul„Inatarea Domnului” a fost construita in 1807 si reparata capital in 1870.

La recensamintul din 1930 la Hadarauti erau 3.240 de locuitori. In vara anului 1941 comunitatea evreiasca din Hadarauti a fost integral decimata. In 1949, in perioada asa-numitului proces de colectivizare, multe familii din Hadarauti au fost deportate in Siberia. In total in perioada iunie 1940 - iulie 1949 localitatea a pierdut aproape o mie de locuitori (refugiati in Romania, morti in timpul razboiului sau foamei din 1946 - 1947, exilati in Siberia). La 1 august 1949 populatia satului era de numai 2.546 locuitori. Populatia comunei este (conform datelor din 2004) de 2.055 de locuitori. Majoritatea absoluta (peste 99 %) sunt romani/moldoveni. La inceputul secolului trecut in localitate s-au instalat si citeva familii de polonezi (Pankiewicz, Bedrychowski, Zatuszewski s.a.), invitati de mosierul Plawsky, el insusi polonez de origine.

In plan confesional majoritatea sunt crestini-ortodocsi dar exista si multi neoprotestanti (baptisti-evanghelisti).

Astazi locuiesc in Hadarauti  2149  locuitori de diferite virste.

La inceput populatia era toata bastinasa pe cind astazi in urma casatorilor multi au plecat cu  traiul in alte localitati, iar altii au venit la noi , in acest rezultat  avem 97% moldoveni, 2%rusi , 1 % alte nationalitati.

In urma invataturii avem multe personalitati cu care se poate mindri satul. Persoane care au lucrat si mai lucreaza la diferite posturi de conducere  sau au deschis diferite firme: Oleg Serebrian , Cibuc Ion C, Cruselnitchi Maim, Voleac Ion, Macovei Anton , Bacical Mihail, Serebrian Dumitru, Proca Nicolai Pavel

STRUCTURA  ASEZARII  SI  GOSPODARIA
Gospodaria , ca  unitate economica de baza in viata satului Hadarauti a suportat, in timp, o serie de modificari determinate de conjunctura istorica, de situatia  economica a proprietarului, de evolutia tehnologiei in practicarea agriculturii, de mutatiile la nivelul mentalitatii locuitorilor privind organizarea spatiului, gradul de confort.

In majoritatea lor, gospodariile din Hadarauti, casa si anexele au fost construite in perioade diferite reflectind  conditii de viata deosebite.

Locuintele difera, prin plan si elevatie, prin materialele si tehnicile de constructie, in raport de perioada de construire, de posibilitatile economice ale proprietarului, iar in viata traditionala si in raport de originea etnica a proprietarului.

Planul cel mai raspindit la casa moldoveneasca era cel bazat pe structura:tinda centrala , doua camere dispuse de-o parte si de alta. La cele mai vechi case, pe toata fatada se desfasoara o prispa joasa. Intrarea in casa se face de pe prispa printr-o singura usa. O deschidere in plafonul tindei s-au intr-un perete permite urcarea in podul casei. Ferestrele sint dispuse de asemenea pe fatada principala, spre prispa, la fiecare camera cite una sau grupade adesea cite doua. Casele cu doua nivele a fost foarte putin raspindita la Hadarauti, fiind apanajul unor oameni instariti.

Cele doua camere mari ale casei erau reprezentate de casa mare si casuta. Casa mare - o odaie mare ce aduna rudele, satenii la: nunta, sezatori, logodna si in cel mai trist caz la petrecerea  pe ultimul drum. In casa mare un atribut nelipsit era o masa mare care aduna hadarautenii si la petreceri si la ceva mai trist.

Vorba poetului:
Moldovenii cind s-aduna
Si-n petreceri se avinta,
La un colt de masa pling,
La alt colt de masa cinta.

Zestrea aranjata pe sovca ocupa si  ea un loc aparte in casa mare. Ea era oferita fetei la nunta, cind parasea lacasul familiar si parintii.
Nelipsita era si o icoana mare, frumoasa, amplasata in coltul camerei, broboadele aranjate pe o sfoara  cu care gospodinele se laudau cand veneau musafirii, laite mari,  mestesugarite de mainile dibace ale gospodarilor.

Casuta era locul de trai al tuturor membrilor familiei. Un element specific al arhitecturii interioare il reprezinta un cuptor mare dintr-un perete in altul, folosit atit ca sursa de incalzire, cit si ca pat in zilele friguroase.

Linga cuptor era o masuta mica, dar incapatoare, la care toti menbrii se adunau si incapeau pentru a servi mese cu bucatele traditionale. Pe perete era un blidar pe care se afla vesela si piinea, se gasea in camera si o laita mare pe care isi odihneau locuitorii picioarele ostenite.

Gospodariile traditionale din Hadarauti cuprind pe langa locuinta si o serie de constructii cu caracter economic - anexe gospodaresti:hambarul-ilustreaza cel mai bine caracterul agricol al gospodariei; grajdul -adapost pentru animale; cuptorasul - locul de pregatit bucatele;poiata -cotetul pentru gaini; ocolul - pentru oi; zamnicul - beci, loc pentru pastrarea legumelor, fructelor, conservelor.

Decorul caselor este minim si se compune din stalpi cu capiteluri profilate, din ancadramente de fereastra cu forme diferite si uneori din pazii traforate la stresini. Casele se acopereu cu paie si stuf.

In prezent arhitectura noua din Hadarauti releva mutatiile la nivel socio-economic si anume: utilizarea materialelor de constructii moderne, planimetrie si elevatie supradimensionala. Casele noi contin un continut mai mare de camere bine amenajate cu mobila si ustensile moderne.

OCUPATII  SI  MESTESUGURI
Principalele ocupatii traditionale ale locuitorilor  sunt agricultura si cresterea animalelor.

Cercetarea de teren privind practicarea agriculturii in acest areal evidentiaza sisteme caracteristice agriculturii traditionale. Dintre cerealele cultivate in areal mentionam: graul, secara,  porumbul, floarea soarelui. De asemenea se cultivau si cereale necesare cresterii animalelor: orzul.

Alaturi de cultivarea cerealelor se practica legumicultura si gradinaritul. Cultivarea legumelor pentru uzul casnic, pentru alimentatia zilnica, se face pe teritoriul tarii noastre din timpuri stravechi si ca urmare si in sat la noi.

Alaturi de agricultura, cresterea animalelor a fost una din ocupatiile traditionale care s-a dezvoltat de-a  lungul timpului in strinsa legatura cu dezvoltarea agriculturii.

La Hadarauti au crescut si cresc cornutele mici (in special oi), vite cornute mari (vaci,boi), cai si porci.

Industria casnica textila a satisfacut cerintele zilnice traiului, constand mai ales in  prelucrarea produselor alimentare (a lanii), textile(bumbac), confectionarea imbracamintei.

Marturii despre parcticarea torsului, tesutului, cioplitului in lemn, s.a cu carcter casnic exista si astazi in localitate.

Se remarca si mestestesugul de panificatie. Prin expozitii de cozonaci, hulubasi, colaci se remarca gospodinele satului.

Printre obiectele de impodobire a interiorului sint covoarele care se caracterizeaza  printr-o bogata ornamentatie geometrica sau vegetala, prosoapele traditionale moldovenesti si diferite obiecte din ceramica sau lemn.
Se practica si se practica si astazi brodatul sau crosetatul. Ele sint originale , au radacini viguroase si intregesc multe genuri ale artei populare practicate: portul national, prosoapele, alte lucruri de infrumusetat. Un mestesug practicat era constructia fintinilor. Multe din fintini au fost sapate de fintinari Cibuc Nicu si Pirlea Dumitru. Aproape fiecare om din sat are sapata sau ingrijeste cel putin o fintina.

In prezent ocupatiile si mestesugurile practicate in trecut s-au modificat sau au disparut, din pacate. In prezent populatia este ocupata in urmatoarele ramuri economice: agricultura, silvicultura si pomicultura. O parte insemnata din populatia tanara lucreaza in domeniul constructiilor, atat in tara, cat si in strainatate (Portugalia,Rusia,Italia).

VIATA  SPIRITUALA
Referindu-ne la traditii si obiceiuri, subliniem pastrarea unor ritualuri si ceremonialuri legate de momentele importante din viata omului (nastere, nunta, inmormantare) si cele legate de sarbatorile crestine de peste an (ex. Craciunul, Pastele, Inaltarea Domnului), in practicarea carora Biserica cu Hramul Inaltarea Domnului (initata din 1990 de parohul Vasile Popescu si sateni, dar  finisata si sfintita la 9 septembrie 1994) are un rol deosebit.

Exista in sat si o biserica turceasca din 1806, care este cea mai veche biserica din Moldova. Dupa multi ani, de la 03.03.1989 pina la 13.10.1989 s-au efectuat lucrari de reconstructie. La 21.11.1989 , biserica este sfintita si  incepe sa functioneze din nou.

Dragostea de credinta a satenilor si initiativa parohului Vasile Popescu  ii mobilizeaza pentru a construi o noua biserica. Prima piatra de temelie a fost pusa la 28 mai 1990. Soborul Inaltarea Domnului  a fost sfintit la  9 septembrie 1994. Din 1997 paroh al bisericii devine Vacarciuc Victor.

Orice sat isi are traditiile sale. Asa si satul Hadarauti are niste traditii nemaipomenite, in care cred toti locuitorii. Daca macar cativa oameni nu pastreaza cu sfintenie traditiile si obiceiurile, lasate din mosi-stramosi, ele mor, mai devreme sau mai tirziu.

Obiceiuri legate de nunta,nastere, inmormantare

In ceea ce priveste obiceiurile legate de nastere, botez, nunta, inmormantare, acestea vorbesc despre aspecte identitare unice , caracteristice etniei.

Nasterea era un motiv de bucurie pentru toata familia. Mama era cea care confectiona din timp hainute pentru copil. Era chemata moasa, mai rar medicul , evenimentul petrecindu-se acasa. Copiii purtau de cele mai dese ori numele parintilor sau  bunicilor, dar si al altor rude.

Botezul avea loc la scurt timp dupa nastere. Era nanasul de cununie si doi cumetri. Drept cadou se oferea o bucata de pinza, pelinca.

Nunta - se petrecea in casa, simplu si cu putine bucate. Mireasa era imbracata in fusta si vesta alba, cele mai instarite aveau rochii, iar in cap era o fasa alba lunga. Iarna se imbracau in palton, pe spate purtau un sal.

Inmormantarea - era un eveniment trist, la care participau rudele si satul. Mortul se tinea doua zile. Se inmormanta in cimitir, iar parohul facea slujba de inmormantare. Doliul dura sase luni, un an.

Sarbatori religioase

Maslenita -
(saptamana Branzei sau Lasata Secului) - se sarbatoreste in ultima saptamana  de dinaintea intrarii in postul Pastelui. Maslenita este o perioada a impacarii si armoniei; copii vin la parinti si isi cer iertare, supararile sunt uitate ; este saptamana iertarii. Mincarurile preparate in Saptamana Brinzei sunt cele pe baza de lactate: coltunasi cu branza, clatite cu branza, urda, dar si din peste (bors de peste, tocanita de peste, peste prajit).

Saptamina Patimilor si cea a Invierii - bastinasii satului Hadarauti mai sarbatoresc si Saptamana Intunecata (Saptamana Patimilor) si Saptamana Luminata (cea dupa Inviere).

Centrul acestor doua sarbatori este Pastele. Saptamana Patimilor este a saptea si ultima saptamina a Postului Mare. In zilele acestea se fac cele mai multe pregatiri pentru sarbatoarea Pastelui. Mai ales in trecut, pentru Saptamana Patimilor erau caracteristici urmatoarele traditii (pagane si crestine):
pastrarea linistii, a tristetii generale;
servicii divine mai frumoase, mai secvente ca de obicei;
respectarea stricta a postului;
interdictia unor importante lucrari casnice;
ingrijirea locuintelor;
curatenia prin curti;
confectionarea hainelor noi pentru sarbatoare;
taierea vitelor si pasarilor pentru sarbatoare;
impartasirea la biserica, iertarea reciproca intre oameni etc.

Aceste reguli, candva, erau respectate de hadarauteni, pacat ca in zilele de atazi mai putin.

Sfintele Sarbatori de Pasti - cea mai mare si cea mai insemnata, mai sfanta si imbucuratoare sarbatoare de peste an, este sarbatoarea Pastelui. In dimineata de Pasti femeile se spala cu roua curata, iau ceva din bucate si fericite pleaca sa le sfinteasca. Cea mai insemnata coptura, pe care o mananca hadarautenii in decursul sarbatorii Pastilor este pasca.

La biserica toti iau focul sfint. Cu aceasta luminare ajung acasa, pasesc pragul tinzii, incep a se inchina, apoi intrand in casa sting luminarea cu grija. Pentru fiecare an cate o luminare pe care o pastreaza cu sfintenie si dupa numarul de cruci numara anii de cand e casa. Apoi toata familia maninca sfintit, ciocnesc oua rosii si zic: Hristos a Inviat!, iar in raspuns aud: Adevarat a Inviat!

Pastele Blajinilor - a doua saptamana dupa Pasti e consacrata, mai ales, mortilor. De altfel , saptamana incepe cu Lunea mortilor sau Pastele mortilor, zi in care se inalta rugaciuni si se fac sacrificii la mormintele mortilor din familie. Aceasta zi, de obicei, este o zi frumoasa, cu soare, in care fiecare om pleaca la cimitir la mormantul persoanei dragi si aseaza pe el colaci, pomenindu-i.

Ispasul - Ispasul sau Inaltarea Domnului cade in fiecare an la 40 de zile de dupa Inviere sau joia din saptamina a sasea dupa Pasti. Cind cade Ispasul codrul e imbracat de frunze si iarba e mare si matasoasa. Pina la Ispas oamenii se saluta : Hristos a Inviat, dupa aceasta, insa, oamenii se saluta dupa cum li-i datina straveche.

De Ispas hadarautenii sarbatoresc Hramul Satului. In aceasta zi, majoritatea satenilor asteapta oaspeti ca impreuna sa se veseleasca.

Duminica Mare - incheie sirul marilor sarbatori domnesti. Locuitorii satului cred ca Duminica Mare pazeste cimpurile semanate de grindina si de aceea ea trebuie sarbatorita trei zile.

Rusaliile - un moment important in marele ciclu al obiceiurilor de peste an era in zona noastra, din cele mai vechi timpuri, sarbatoarea Rusaliilor care se intelege in Hadarauti sarbatoarea Sfintei Treimi, ce cade luni si marti, la cinzeci de zile dupa Pasti. Unii o mai numesc si Troita, dupa limba vechilor carti bisericesti.

Sanzienele - un moment important  al sarbatorilor de vara era cel numit Sanzienele. Cindva in satul Hadarauti de Sanziene fetele plecau in cimp sa adune tot felul de flori, dar mai ales Sanziene. Din aceste flori faceau coroane sau cingatori cu care se incingeau peste mijloc si umblau intreaga zi astfel.

Portul traditional

Asupra costumului national a influentat originea etnica si legaturile culturale cu poporul ucrainean. In sat se foloseste culoarea monogama cu elemente geometrice, florale. Alaturi de culoare neagra, rosie cafenie, se mai foloseste, albastru,oranj, verde.

Costumul barbatesc are un numar redus de piese comparativ cu cel femeiesc.
Piesele definitorii ale costumului barbatesc sunt:
Camasa (dintr-o bucata din in) in zilele de lucru se folosesc izmenele din panza de cinepa, iar iarna - bernevicii tesuti din lina  alba.

Suman
- in timpul rece al anului purtau haina lunga din postav de casa (suman), de culoare alba, sura sau cafenie.

Burca - in timpul rece , haina lunga pina-n pamint cu gugi.
Costumul barbatesc era completat de cingatori de lana/piele, naframe, traiste, pungi de piele, opinci, sumane, cojoace, caciuli si palarii.

Costumul femeiesc consta din camesa cu maneca intreaga ori tunica, catrinta, brau, opinci, margele, suman s.a.

Camasa - de tip tunica cu maneci largi, care se termina cu o tandica crosetata , ornamentul executat cu broderie in cruciulita simpla folosind un ornament geometric din romburi.

Catrinta - o coseau la stative orizontale din perisor de lana in doua sau in patru ite. Mai rar se intalneau catrinte cu dungi orizontale.

Naframa este o broboada in forma de prosop cu latimea de jumate de metru si lungimea de 2 m, tesuta la stative din ata de bumbac.

Suman - in timpul rece al anului femeile purtau haina lunga din postav de casa (suman), de culoare alba, sura sau cafenie.

Bibliografie selective
Materiale colectate din muzeul satului Hadarauti.
Materiale colectate de la satenii varstnici
 
>>> Istoricul asezarii si populatia >>> Structura asezarii si Gospodaria >>> Ocupatii si mestesuguri >>>
>>> Viata spirituala >>>
 
 
 
 
D