CADRUL  NATURAL

Localitatea Jurilovca este situata in partea de sud-est  a judetului Tulcea, pe malul vestic al Lacului Razim; la 54 km de Tulcea, 26 km - Sarichioi, la 20 km de Babadag, la 5 km de localitatea Salcioara si 15 km pana la Gura Portitei.

Alaturi de aceasta, in componenta comunei cu acelasi nume intra satele: Visina, situata la 1 km distanta si Salcioara (fost 6 Martie), la 6 km.

Accesul in aceasta localitate se face de la soseaua nationala DN 22, Tulcea - Constanta, la nodul rutier numit local „Doua cantoane”, apoi spre stanga pe drumul judetean, DJ 222. Comuna Jurilovca este delimitata de urmatoarele teritorii administrative comunale:

          • la nord - teritoriul administrativ al comunei Sarichioi
          • la vest - teritoriul administrativ al comunei Ceamurlia de Jos
          • la sud - Complexul lagunar Razim (Lacul Golovita)
          • la est -  Complexul lagunar Razim.

Localitatea Jurilovca este asezata in zona de racord a podisului Babadag cu campia litorala Razim, prezentand un relief alcatuit din dealuri ce descresc altitudinal spre nivelul de baza reprezentat de sistemul lagunar. Cele mai mari altitudini se regasesc in extremitatea nord- estica a comunei (Dealul Dragaica - 140 m).

Depresiunea Jurilovca este dominata la sud de dealurile Ceardac-Bair, Dragaica, iar in vest de dealurile de la capul Dolosman.

Depresiunea Visina este situata in sectorul de varsare a vaii Batalului in lacul Golovita, la V de localitatea Jurilovca. In partea de nord a localitatii Jurilovca, intre promontoriile Iancila si Dolosman, apare depresiunea de tip golf 6 Martie.

Reteaua  hidrografica  este alcatuita din vai cu caracter temporar si regim torential, pe de o
parte, si mari suprafete lacustre (complexul lagunar Razim - Sinoe), pe de alta parte.

Clima acestui areal este influentata de proximitatea complexului Razim, fiind caracterizata prin valorile urmatorilor parametri: temperatura medie a lunii ianuarie (- 2 o C), temperatura medie a lunii iulie (24, 1 o C), temperatura medie anuala (12 o C), cantitatea medie anuala de precipitatii 377 mm.

Vanturile dominante sunt cele de nord (frecventa de 27.9%) si de sud (frecventa de 10.7%).

Rezervatii naturale
din zona sunt:

          • Capul Dolosman (125 ha) este importanta pentru conservarea vegetatiei xerofite, si a faunei protejate. Zona are si importanta arheologica, existand aici vestigii ale vechilor civilizatii. In acest sens mentionam Cetatea Orgame / Argamum - ridicata pe malul apusean al vechiului golf Halmyris de grecii milesieni, Orgame este primul oras de pe teritoriul Romaniei mentionat intr-un izvor scris in sec. VI a.Chr., de catre Hekataios din Milet. Asezarea a avut o evolutie milenara, istoria sa desfasurandu-se intre sfarsitul sec. VII a.Chr. si inceputul sec. VII p.Chr., in timpul stapanirii romane aceasta fiind denumita Argamum. In fata cetatii Orgame/Argamum, la aproximativ 2,5 km est, pe insula Bisericuta, se pastreaza ruinele unei alte fortificatii romano-bizantine si urme de locuire din epoca medievala timpurie. (cf. Cristian Micu si colab., ARHETUR - acces la arheologie, Tulcea, 2008, p. 28)
          • Periteasca - Leahova (4.125 ha)) - reprezinta un mozaic de grinduri usor halofile si lacuri putin adanci (Periteasca, Cosna, Pahome, Ranec, Leahova), aflate intr-un proces de continua indulcire dupa inchiderea Gurii Portita si consolidarea plajei litorale. Insula Bisericuta (insula stancoasa, avanpost al reliefului predeltaic) domina, alaturi de capul Dolosman, peisajul dintre lacurile Razim si Golovita.

ISTORICUL ASEZARII SI POPULATIA
Denumirea localitatii se datoreaza fondatorului ei, lipoveanul Jurilca (dupa Grigore Danescu, Dictionar geografic, statistic si istoric al judetului Tulcea, 1896).

Imigratiunile lipovenilor in Dobrogea incep din timpul lui Petru cel Mare si s-au continuat sub Ecaterina a II-a. Aceasta miscare s-a datorat unei schisme religioase, deoarece populatia se opunea modificarilor introduse in biserica de patriarhul Nikon in 1654.

Reforma a generat rezistenta clericala si taraneasca si a justificat persecutia religioasa, ajunsa la forme extreme care a dus la o reactie pe masura; refugii in zone izolate, emigrari, in afara imperiului, autodafeuri.

S-au constituit astfel comunitati ale staroverilor in Tarile Baltice, Polonia, Finlanda, Bucovina, Bosnia, Imperiul Otoman (Dobrogea), Egipt, Siria, China si mai tarziu, in America. Localitatile cu majoritate lipovenesaca in Dobrogea sunt: Carcaliu, Sarichioi, Jurilovca, Slava Cercheza, Slava Rusa, Ghindaresti, Mila 23, Sfistofca, Periprava.

Exista comunitati importante si in localitati cu populatie majoritar romaneasca: Tulcea,
Navodari, Constanta, Sulina, Macin, Babadag, Mahmudia, 2 Mai, Chilia Veche, Bordusani si altele mai mici.

Lipovenii au imigrat in aceste locuri in straturi succesive. Cert este faptul ca inca din 1783 „se gaseau o multime de lipoveni aici” (M.D. Ionescu, Dobrogia in pragul veacului XX, 1904). Constantin C. Giurescu in lucrarea Stiri despre populatia romaneasca a Dobrogei in hartile medievale si moderne, referindu-se la localitatile din arealul Complexului Razim- Sinoe si Tarmul Marii Negre, specifica faptul ca unele „numiri rusesti sunt date de lipovenii si cazacii veniti tarziu, spre finele secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea”, cat si despre „asezari romanesti alternand cu asezari neromanesti.” In harta care insoteste studiul lui Giurescu, Jurilovca este marcata cu alt semn grafic decat cel folosit pentru asezarile cu populatie romaneasca.
Referindu-se la problema controversata in ceea ce priveste perioada imigrarilor lipovenilor in Romania Filip Ipatiov afirma in lucrarea Rusii-lipoveni din Romania urmatoarele: „Se apreciaza unanim ca popularea actualelor areale geografice locuite de lipoveni s-a produs in decursul secolului XVIII. Zonele care au fost populate in acel secol corespund in mare parte cu cele in care lipovenii traiesc si astazi, si anume: Bucovina, Moldova si Dobrogea. In care din aceste regiuni s-au asezat prima data, din nou este greu de dat un raspuns precis.” Despre vechimea satelor lipovenesti din Dobrogea, acelasi autor mentioneaza: „alte sate lipovenesti vechi, tot mai des citate pentru Dobrogea ca fiind aparute in secolul XVIII, sunt Slava Rusa, Carcaliu si Jurilovca. Desi pentru unele dintre acestea sunt date si perioadele aparitiei lor, ele adeseori sunt contradictorii. De exemplu, pentru Jurilovca este avansata atat ideea infiintarii sale inainte de 1700 cat si dupa 1800.”

Componenta etnica a localitatii apare, in datele statistice publicate de Grigore Danescu in 1896, astfel: 470 familii de lipoveni cu 2354 suflete si 6 familii de evrei cu 18 suflete.

In 1904, M. D. Ionescu noteaza pentru Jurilovca 1941 de locuitori: 1828 lipoveni popoviti, 61 romani, 28 de evrei, 17 bulgari, 5 turci, 2 greci.

Localitatea se mentine din punct de vedere al structurii etnice predominant lipoveneasca. Acest fapt poate fi explicat si prin conservatorismul din punct de vedere religios, al mentalitatilor - in trecut casatoriile mixte nefiind acceptate, iar astazi fenomenul fiind intalnit foarte rar.

Institutul National de Statistica a publicat in 2002, despre structura populatiei din localitate: 54,72% romani si 44,94% lipoveni.

STRUCTURA ASEZARII SI GOSPODARIA
Gospodaria traditionala era compusa din locuinta si anexele (constructiile economice) care erau dispuse fie in aliniament cu casa, fie in spatele casei. Informatiile de teren releva ca fiind mai veche dispunerea tuturor anexelor in unghi drept (forma de „L”) in raport cu casa. Armanul (locul pentru treierat) era la camp, sau in locuri largi (strazi, spatele curtilor).

Casa in forma de „L” sau de „U” este dispusa aproape de drum, perpendicular fata de aceasta, cu latura scurta spre strada. Prispa acestei fatade laterale este amplasata direct in strada. Imprejmuirea casei incepe pornind de la prispa „iesita” in strada. Apare si varianta in care latura scurta cu prispa, spre drum se afla imediat in spatele gardului. Consideram ca aceasta este o dispunere recenta, caracteristica fiind prispa in strada.

Casa veche nu avea temelie sau uneori zidurile erau ridicate pe o temelie mica de ceamur. In general se faceau gropi pentru ingropat stalpii si un sant de mica adancime pentru stuf, avandu-se in vedere „sa nu se largeasca”. Pamantul pentru imboldit stuful (sau mai vechi nuielele) folosit la ziduri, era facut dupa tehnica ceamurului, groapa pentru ceamur fiind sapata in curte. Apoi, zidurile caselor s-au facut din chirpici. Pamantul pentru chirpici, preparat ca si cel pentru ceamur (lut udat amestecat cu paie sau pleava si framantat cu picioarele sau cu caii), se toarna in niste tipare de lemn, de forma dreptunghiulara iar calupurile astfel obtinute se usuca la soare. Peretii erau apoi lipiti cu mai multe straturi de lut pentru a se uniformiza si, in final, erau varuiti.

Sarpantele acoperisurilor, cu invelitori din stuf batut „nemteste”, erau confectionate in doua ape, iar capetele se inchid prin timpane triunghiulare („lisini”) din stuf sau din scandura („captuseala” - „abasiuca”).

Se intalneste, la unele case lipovenesti, si prispa dispusa la fatada lunga, principala si pe latura scurta a casei, aceasta din urma fiind amplasata la strada.  Strajuita de stalpi simpli fixati direct in prispa sau intr-o grinda de lemn care formeaza marginea exterioara a prispei, aceasta componenta a planimetriei locuintei imprima acesteia marca identitara.

Decorul casei este dispus indeosebi la timpanul prevazut la margini cu scanduri traforate, cu modele simple. Decorativismul arhitectural este tipic slav: razele soarelui, sirena (o reprezentare plastica a duhurilor apelor intalnite in mitologia slava). Deseori valentele estetice se contureaza din elementele decorative realizate la strung si amplasate la usi.

Dintre constructiile anexe se impun in structura gospodariei lipovenesti magazia pentru unelte de pescuit "camorca", grajdul pentru animale "sarai" si bucataria de vara „pecica”.

O anexa nelipsita oricarei gospodarii lipovenesti este baia lipoveneasca -„bania”, construita de obicei la distanta de casa (pentru a elimina riscul de incendiu); are dimensiuni reduse; doua incaperi: un antreu de unde se face si focul, si baia propriu-zisa. Baia are o vatra cu pietre pe care este asezat un cazan pentru incalzit apa; vatra nu avea horn, astfel fumul iesea  pe geam innegrind dar, in acelasi timp, incalzind peretii baii. Efectul de sauna era obtinut prin stropirea cu apa a pietrelor de pe vatra.

Satul pastreaza intr-o oarecare proportie o arhitectura traditionala (cercetarile de teren evidentiaza constructii de inceput de secol XX, dar care reiau tipologia constructiilor mai vechi). Ca in toate localitatile si la Jurilovca s-au produs modificari asupra structurii gospodariei: magazia si grajdul s-au transformat, in general, in bucatarii sau in camere de locuit pentru batrani; s-a modificat dimensiunea ferestrelor - la casele noi fiind mai mari; apar materiale noi pentru invelitori (tabla, azbociment), pereti (caramida, boltari, mai rar B.C.A.), prispele si peretii sunt tencuite. Se intalnesc si constructii cu o structura diferita de cea traditionala.

OCUPATII SI MESTESUGURI
Mult timp la Jurilovca ocupatia principala a constituit-o pescuitul. S-a practicat si agricultura, cresterea animalelor.

La 1904, M. D. Ionescu subliniaza dezvoltarea pisciculturii, existenta unui numar insemnat de cherhanale, exportul de icre negre si a unor sortimente de peste.

In domeniul pescuitului s-au mentinut multe unelte si procedee stravechi de prindere a pestelui. Ca unelte se foloseau:

          a) undite, carlige de diferite tipuri, ostii de fier;
          b) unelte impletite din nuiele (cosuri, lese), din stuf (cotete, garduri);
          c) unelte impletite din ata (plasa, volocul, navodul).

Cu ostia se pescuia tot anul. Vara se pescuia noaptea, iar iarna, sub ghiata prin copci.

Astazi, dupa cum ne-au povestit pescarii Martinov Adrian, Lazar Ivan, Pestrita Adrian pe care i-am intalnit pe malul baltii confectionandu-si astfel de unelte, se pescuieste fie la undita sau cu plase, garduri, obor s.a. Pentru confectionare folosesc ata pe care o cumpara de la Galati, nuiele de corn, pluta, plumbi.

Ca mijloace de transport s-au folosit barcile. Constructorii de barci (denumiti  „marangozi”) au existat si in Jurilovca. Astazi mai exista un atelier in cadrul unitatii „Piscicola”. Dar de cele mai multe ori se comanda barci in atelierele de la Tulcea, Braila sau Galati.

In mestesugul confectionarii barcilor de pescuit se are in vedere in primul rand faptul ca barca este compusa din doua parti: structura de rezistenta si captusala.

Structura de rezistenta este confectionata numai din esenta de lemn tare (in general fag sau stejar), durabilitatea barcii fiind legata in primul rand de modul in care este confectionata aceasta structura.

Structura este alcatuita din mai multe elemente dintre care cele mai importante sunt chila si crevacele.

Chila reprezinta elementul central al barcii, pe ea fixandu-se celelalte elemente care o compun. Partile rotunjite ale chilei poarta denumiri specifice: etrava - prova si etamboul - pupa. Este confectionata din lemn de fag sau de stejar. Partea initiala a barcii, special intarita pentru a taia mai usor apa, poarta numele de vadarez (lb. rusa: vada = apa; rez = taie). Dupa alinierea scandurilor in jurul crevacelor, urmeaza operatia de „conservare” a barcii. Eventualele gauri se astupa cu calti, barca este unsa cu mai multe straturi de smoala, apoi cu catran, o solutie speciala alcatuita din petrol, motorina, gudron si diferite vopsele. Smolitul si catranitul sunt operatiuni pe care pescarii inca le practica, an de an,  pentru mentinerea barcilor si a sculelor folosite la pescuit.

In Jurilovca inca din jurul anilor 1928 a functionat Administratia Pescariilor, constructie care patroneaza peisajul arhitectural de pe malul Razelmului.

VIATA SPIRITUALA
Credinta rusilor lipoveni din Romania este crestin-ortodoxa de rit vechi. Si in prezent, la biserica cu Hramul  Acoperamantul Maicii Domnului (14 octombrie) slujbele religioase se tin in limba slavona, iar calendarul folosit este cel iulian.

Principalele sarbatori din calendarul crestin-ortodox de rit vechi sunt pe:

          • 7 ianuarie - Craciunul - Nasterea Domnului;
          • 14 ianuarie - Sf. Vasile cel Mare. Ca inceput de an nou.
          • 19 ianuarie - Boboteaza;
          • 7 aprilie - Bunavestirea;
          • Pastele, Inaltarea Domnului si Sfanta Treime coincid cu aceleasi zile in care respectivele sarbatori sunt praznuite si dupa calendarul gregorian;
          • 6 mai - Sf. Gheorghe;
          • 12 iulie - Sf. Petru si Pavel;
          • 2 august - Sf. Ilie;
          • 19 august - Schimbarea la fata;
          • 28 august - Sf. Maria. Adormirea Maicii Domnului;
          • 21 septembrie - Nasterea Maicii Domnului;
          • 4 decembrie - Intrarea Maicii Domnului in Biserica;
          • 19 decembrie - Sf. Nicolae.

Portul traditional s-a pastrat datorita vietii religioase, ca necesitate a respectarii unor norme vestimentare impuse de biserica. Se remarca la barbati camasa ruseasca fara guler -"rubasca", purtata peste pantaloni si incinsa la mijloc cu un brau - „pois”. Peste camasa era purtata o haina lunga pana aproape de glezna, de culoare neagra („padiovca”) asemanatoare caftanului rusesc. „Padiovca” este o piesa tipica pentru tinuta bisericeasca.

Costumul feminin  este compus dintr-o fusta larga cu multe pliuri („iubca”), o bluza de asemenea larga („cohta”) purtata peste fusta si nelipsitul „pois”. Femeile maritate isi poarta parul prins intr-un coc sub „kicika” (o boneta mica primita in cadrul ceremonialului de nunta) peste care se punea baticul. Fetele isi impleteau parul intr-o coada prinsa cu o panglica lata.

Vestimentatia traditionala se remarca prin cromatica in tonuri si nuante tari (rosu,albastru, verde, roz) si se poarta in mod deosebit la sarbatori. Unele piese de port s-au modificat, altele si-au pastrat forma: rubasca, camasa barbateasca, pois-ul (braul purtat atat de barbati cat si de femei).

O serie de obiceiuri care marcheaza momente importante din viata omului si care s-au practicat si se practica, la Jurilovca, sunt: obiceiuri in legatura cu nasterea, nunta, moartea.

La nastere femeia era asistata de una din babele „babca” satului, care indeplinea rolul de moasa. Chiar si-n momentul in care venirea pe lume a unui copil se facea deja la spital, femeile mai in varsta nasteau, insa, in sat, asistate de baba.

A doua zi se facea o baie femeii lauze si i se citea molifta de preot ca sa poata iesi in curte. Timp de 40 de zile femeia nu are voie sa iasa pe strada iar aceasta interdictie este ridicata in momentul in care se citeste molifta de 40 de zile. Tot dupa 40 de zile este si copilul impartasit.

Botezul are loc la 8 zile dupa nastere. La botez veneau, inainte numai femeile; ele aduceau cate un obiect copilului, dulciuri.

Ceremonialul de casatorie incepea cu logodna tinerilor care avea loc la biserica, tinerii fiind insotiti de parinti si nasi.

Nunta incepea vineri seara cu sarbatoarea numita „divisnic” - la casa miresei. Se puneau batiste sau baticuri la fete si batiste la baieti. Alaiul mergea apoi la casa mirelui pentru a „cinsti casa”, petrecerea continua apoi la casa miresei.

Duminica, rudele mirelui vin sa „cumpere”mireasa. Mireasa este pregatita pentru nunta in timp ce invitatii servesc masa pregatita de socrii mici, se canta cantece bisericesti.

In timpul slujbei religioase, cand preotul pune „cununiile”, miresei i se prinde pe cap (de catre nasa) „kicika” - semn ca fata a intrat in randul nevestelor. Acest gest ritualic este circumscris ritualului de trecere de la o stare civila la alta. Prezenta acestui gest ritualic si la alte populatii (chiar daca difera obiectul cu valente ritualice) demonstreaza pastrarea, pana in contemporaneitate,  a unor mentalitati arhaice, a unor arhetipuri.

Cand se intorc de la biserica exista obiceiul „aruncarii cu apa” in poarta casei mirilor. Petrecerea de duminica avea loc la casa mirelui si se numea „sviadba”. Nunta se incheia luni cu o alta petrecere numita „pirasva”.

In cadrul ceremonialului de inmormantare intalnim, ca si la celelalte populatii, cele trei etape proprii oricarui rit de trecere: despartirea de lumea celor vii; pregatirea trecerii in lumea cealalta si integrarea in lumea mortilor; restabilirea echilibrului social rupt prin plecarea celui mort.  Raposatul este tinut in camera din fata a locuintei pana in 3 zile. In tot acest rastimp la capataiul sau este citita Psaltirea si sta aprinsa o candela (aceasta trebuie sa arda continuu pana la 40 de zile). Raposatul va fi purtat pana la biserica si apoi la cimitir, pe o nasalie, de catre 6 oameni-rude (rudelor de gradul I le este interzis); acestia sunt si cei care au sapat mormantul si-l vor ingropa. Se spune ca fiecare trebuie sa participe la saparea unui mormant si la „ducerea” unui raposat cel putin odata in viata - pentru a-si pregati ultimul drum (informatie oferita de Paul Condrat).

Pe fruntea raposatului se pune o bentita  - „venecic” care are inscriptionat in slavona „Sfinte puternice si nemuritorule Dumnezeu indurate de noi” (vezi imaginea de mai jos) si este invelit intr-o panza - „savin” dupa cum a fost inmormantat Isus.

De asemenea, nelipsit este „pois”-ul si mataniile („lestovca”). „Pois”-ul (braul), nelipsit in costumul rusilor-lipoveni, dincolo de faptul ca este marca identitara, are si o functie ritualica marturisind despre mentalitatea si spiritualitatea acestei etnii (se considera ca „pois”-ul face legatura intre trup si suflet, avand in acelasi timp si valente apotropaice).

La slujba de la biserica preotul pune in mana decedatului o scrisoare catre Sf. Petru - „zapis”.
Este inmormantat cu picioarele spre est, spre locul unde sta crucea de pe mormant deoarece exista credinta ca la Inviere, primul lucru pe care-l va vedea este crucea.

Din cortegiu face parte si persoana care duce „cukia”-ua (grau fiert cu miere) ce va fi impartita la masa de pomenire.

O contributie importanta la dezvoltarea activitatii culturale din localitate a avut-o Naum Pocorschi (1896-1983), care, pe langa activitatea desfasurata in cadrul bibliotecii din Jurilovca este cunoscut pentru intemeierea - sprijinit de autoritatile locale, dar mai ales prin resurse proprii - Muzeului etnografic „Razelm" din Jurilovca, ce va fi vizitat de majoritatea localnicilor dar si de numerosi turisti; muzeul a incetat sa existe odata cu stingerea din viata a omului  de cultura Naum  Pocorschi in 1983. (informatie oferita de Paul Condrat, manager al retelei electronice a comunitatii locale).

In Jurilovca este deschis un Punct de Informare Turistica. In incinta este amenajata Expozitia ORGAME/ARGAMUM privind istoria si traditiile localitatii.

Traditiile si indeosebi cantecele si dansurile sunt pastrate si valorificate de  Ansamblul folcloric lipovenesc „Reabinusca” (infiintat in 1988) ce-si desfasoara activitatea la Comunitatea Rusilor Lipoveni si la Caminul Cultural si care s-au remarcat la numeroasele concursuri si spectacole la care au participat. De asemenea in localitate s-a constituit si Ansamblul „Juraveli” (Cocor) de asemenea cu un repertoriu de cantece specifice lipovenilor.

Recent in localitatea Visina au fost reinviate unele traditii bulgaresti care sunt promovate de ansamblul „Abalca”.

Bibliografie selectiva:

***, 1878-1928. Dobrogea cincizeci de ani de viata romaneasca, ed. Cultura Nationala, Bucuresti, 1928

Cerna, Panait, Poezii, Ed. Minerva, Bucuresti, 1981

Ciachir, Nicolae, Istoria slavilor, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1998

Condrat, Paul, Monografia satului Jurilovca, judetul Tulcea. Lucrare de licenta, 2003, manuscris

Danescu, Grigore, Dictionar geografic, statistic si istoric al judetului Tulcea, Bucuresti, 1896, p.335

Giurescu,Constantin, Stiri despre populatia romaneasca din Dobrogea in harti medievale si moderne, Constanta, Muzeul de Arheologie, f. a.

Ionescu, Anca, Irina, Mitologia slavilor, Ed. Lider, Bucuresti, f.a.

Ionescu, M. D, Dobrogia in pragul veacului al XX-lea, Atelierele Grafice I.V. Socecu, Bucuresti, 1904

Ipatiov, Filip, Rusii-lipoveni din Romania. Studiu de geografie umana, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2001

Micu, Cristian si colab., ARHETUR - acces la arheologie, Tulcea, 2008

Parau, Steluta, Multiculturalitate in Dobrogea, Ed. ExPonto, Constanta, 2007
 
>>> Istoricul asezarii si populatia >>> Structura asezarii si Gospodaria >>> Ocupatii si mestesuguri >>>
>>> Viata spirituala >>>