VIATA SPIRITUALA
Orientarile religioase ale rusilor staroveri din comuna sunt grupate in jurul a doua centre spirituale dupa cum urmeaza: locuitorii numiti in scrierile vechi bespopovti (fara popa) sunt numiti astazi crestini ortodocsi de rit stravechi (Confesiunea de Novozabkov) si se reunesc la sarbatori in biserica cu hramul Sf. Gheorghe (6 mai) unde slujeste preotul paroh Trofim Chirila (cei din Slava Cercheza) sau la biserica din Slava Rusa cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului (14 octombrie). Lipovenii numiti in trecut popovti (cu popa) sunt numiti astazi crestini ortodocsi de rit vechi sau Staroverii de Fantana Alba („Belaia Krinita” - azi localitate in Ucraina, la 3 km nord-vest de localitatea Climauti din Romania) cu urmatoarele lacase de cult:

          - La Slava Cercheza: biserica cu hramul Sf. Dumitru (8 noiembrie) si Intampinarea Domnului (15 februarie); preot paroh Tanase Ivanov;

          - La Slava Rusa: ? biserica cu hramul Sf. Nicolae de vara (22 mai) si Sf. Vasile cel Mare (14 ianuarie), preot paroh Luchian Abramov; ?  Manastirea de maici Vvedenia cu Hramul Intrarea Maicii Domnului in Biserica (4 decembrie) si Maica Domnului din Kazan (4 noiembrie) - stareta Anatolia (Ana Ivanov); ? Manastirea de calugari Uspenia cu Hramul Adormirea Maicii Domnului (28 august) si Sf. Arhanghel Mihail (21 noiembrie) - preot Petru Spiridon.

In ziua de hram a bisericilor dar mai ales in ziua hramului de la Manastirea Uspenia (28 august) lipovenii din toate colturile tarii vin in comuna pentru a se ruga. Maicutele de la Manastirea Vvedenia sunt renumite printre lipoveni pentru confectionarea de Lestovka. Lestovka este un sirag de matanii, care in limba romana se traduce prin "scara" este alcatuita din siraguri de panza sau piele pe care sunt prinse betisoare scurte si inguste, grupate dupa cum urmeaza: 12 (pentru numarul Apostolilor <http://ro.orthodoxwiki.org/Apostoli>); 39 (pentru numarul saptamanilor in care Maica Domnului <http://ro.orthodoxwiki.org/Maica_Domnului> L-a purtat in pantece pe Domnul Iisus Hristos <http://ro.orthodoxwiki.org/Iisus_Hristos>; 33 (pentru numarul anilor traiti pe pamant de Hristos) si 17 (pentru numarul Proorocilor <http://ro.orthodoxwiki.org/Prooroc>). La aceste 101 de betisoare se adauga alte 9 (numarul cetelor ingere <http://ro.orthodoxwiki.org/%C3%8Enger>sti) de dimensiuni mai mari pozitionate astfel: 3 separa cele patru sectiuni, fiecare capat se incheie cu cate trei betisoare mari. Capetele siragului se unesc fiind cusute de patru foi de forma triunghiulara (pentru numarul celor patru Evanghelii <http://ro.orthodoxwiki.org/Evanghelie>, care la randul lor sunt cusute doua cate doua, perechea de sus fiind deasupra celei de jos sub forma unui bradut. Lestovka este folosita la Rugaciunea lui Iisus <http://ro.orthodoxwiki.org/Rug%C4%83ciunea_lui_Iisus>, si pentru a numara raspunsurile la ectenii <http://ro.orthodoxwiki.org/Ectenie>. Ecteniile sunt secvente de rugaciuni rostite de diacon <http://ro.orthodoxwiki.org/Diacon> sau de preot <http://ro.orthodoxwiki.org/Preot> in numele tuturor celor prezenti si la care credinciosii aflati la slujba raspund cu expresia  „Gospodi pomilui” - „???????, ???????”; tradus "Doamne, miluieste". Acestea sunt frecvent in numar de 12 sau de 33.

In general, obiceiurile rusilor-lipoveni sunt legate sau deriva din aspectele de natura religioasa. Calendarul dupa care isi tin si astazi sarbatorile este neschimbat, ramanand decalat cu 13 zile, conform calendarului Iulian. Participarea la slujbele religioase de duminica sau din timpul sarbatorilor de peste an constituie o lege nescrisa a membrilor comunitatii.

Si astazi, batranii pastreaza obiceiul efectuarii crucii inainte de a duce ceva la gura, indiferent daca e mancare sau bautura.

Un element care ne-a surprins in localitate (derivat din puternica lor credinta) a fost acela de a vedea, si in anul 2011, la intrarea in casa, la fronton si chiar la o casa in constructii, crucea crestina ortodoxa de rit vechi (lipoveneasca, cu opt extremitati).

Costumul traditional prezinta caracteristicile vestimentatiei lipovenesti, din care s-au pastrat anumite elemente: croiala rochiei, a fustei si a bluzei. Elementul ce imprima specificitate vestimentatiei traditionale este braul (pois) care se poarta la ceremonialul diferitelor sarbatori si-l intalnim atat la barbati, femei si copii, indiferent de structura de ansamblu a vestimentatiei (cu elemente traditionale sau tipic urbana). La femeile casatorite se poarta inca kicika.

Bucataria lipoveneasca a fost saraca, se limita mai mult la ciorbe, se manca multa paine, pesmeti (suhari). Astazi, lipovenii gatesc, aromat si placut, bucataria fiind apreciata si de turistii straini care ajung in „Slavele”. Oamenii sunt comunicativi si interesati sa gateasca si sa manance bine, preluand si de la alte etnii feluri de mancare, cum ar fi: sarmale, friptura, mamaliguta, mujdei, caltabosi, conserve de legume.

Dintre bucatele traditionale preparate si azi d-na Irina Mihailov din Slava Cercheza ne-a recomandat urmatoarele:

Pirajki - branzoaice, care se fac din coca dospita si umplute, fie cu branza, fie cu varza, orez sau dovleac.

Ladaciki - analgate - in compozitie se folosesc: branza proaspata, caisele, merele, strugurii, ouale, faina, sarea.

Cnasi - se utilizeaza: coca de paine, branza - la fel ca branzoaicele moldovenesti.
Sasuliki - batoane in a caror compozitie in loc de apa se pune suc de fructe, mai concentrat, si se coc ca si painea in tava.

Plicinda - placinta se face cu branza dulce sau dovleac crud. Se face o foaie de placinta mare, se presara cu branza sau dovleac, „se trage in covrig”, se aseaza in tava si se coace.

Listavaia pasca - lipia, se face din coca nedosita si se prajeste doar cu untura, se presara zahar sau se mananca simpla.

Simitki - provine din limba turca - simit, facute din coca dospita in forme de inimioara, se prajesc in ulei, se servesc calde cu miere de albina.

Piska - lipia din coca de paine, prajite in ulei, se fac rotunde mai mari, se presara cu zahar, se mananca simplu sau cu magiun.

Pampuski - un fel de branzoaice din coca dospita; se intinde aluatul cu o vergea mai groasa, se presara cu branza sau mere rase; foaia de coca se lipeste, se taie bucati si se asaza in tava unsa. Dupa ce s-a umplut tava, se acopera cu oua, zahar, lapte. Se tine la cuptor 30-40 minute.

Blini - clatite. Se fac din faina, apa, oua. Se bate bine totul, se adauga sarea si se abtine o compozitie subtire. Se incinge tigaia sau tuciul si se toarna cu polonicul, pe toata suprafata. Dupa ce se prajesc, se presara branza sarata data la razatoare sau branza proaspata si se ruleaza. Se servesc cu miere de albina sau smantana.

Casnik - budinca. Se face din orez sau fidea, oua, zahar, sare. Se fierbe orezul, sau fideaua, se raceste, se adauga ouale batute, sare, o lingura de untura rece, 2 linguri de zahar. Se amesteca totul, se pune intr-o tava unsa cu untura si se presara zahar deasupra. Se tine la cuptor 25-30 minute. Se taie, dupa ce s-a racit, in patrate mici, se serveste rece cu zahar granulat.
Vareniki - coltunasi; se fac cu struguri sau branza dulce. Se servesc calde cu miere, smantana, zahar topit sau lapte dulce fiert la cuptor.

Abvaruski - covrigi. Se fac din coca dospita, se fierb in apa sarata si se coc pe vatra cuptorului.

Gutuli - gutui prajite. Se aleg gutui sanatoase, se spala, se taie felii, se aseaza in cratita, se presara zahar mai mult, se toarna un pahar de apa, se pun la cuptor; sunt gata cand au o culoare galben-maroniu. Se servesc reci, presarate cu zahar, ca desert.

Kisilita - chiselita - se face din corcoduse, zahar si un pahar de apa. Se fierb pana se omogenizeaza. Se serveste rece.

Nardek - magiun - se face doar din struguri zemosi, nu de masa. Se fierb strugurii, se lasa la racit, se trece prin sita pentru a elimina pielita. Pentru obtinerea unei compozitii mai groasa, cand este aproape gata, se adauga zaharul si bucatele de dovleac alb. Se pastreaza in borcane. Magiunul se mai face din pepeni verzi. Dulceturile si compoturile „la borcan” au intrat in bucataria lipoveneasca mai tarziu.

Lipovenii faceau, in timpul iernii, compot din fructe uscate in cuptor si care se pastrau in saci. Fructele se fierbeau fara zahar. Tot din fructe uscate, fierte si trecute prin sita faceau pastila - un magiun uscat, foarte gustos.

Sunt cateva „mancaruri de post” specifice lipovenilor, cum ar fi:

Pahliobka - o ciorba din legume, iar in postul mare facuta doar din cartofi si ceapa „de te poti vedea in ea ca in oglinda”.

Sci - ciorba cu varza - este o delicatese; se face fara carne. La o cratita de 4-5 litri se pune 5-6 cartofi potriviti, o ceapa, un ardei, un morcov, o varza proaspata (sau acra), o gogonea. Se taie legumele marunt (fara varza) si se pun la fiert in apa rece in care s-a mai adaugat putina sare ( recent, delikat) si o lingura de ulei. Se ia varza si se trece prin razatoare; in tava de tuci se prajeste o ceapa in ulei; cand ceapa s-a rumenit se adauga rosii proaspete, coapte, taiate marunt. Se prajesc pana scade sosul, se adauga varza, se prajeste pana scade zeama verzei, se adauga delikat. Daca legumele s-au fiert, se adauga varza calita, se adauga apa, se pune delikat, dupa gust, se da in clocot de 3-4 ori. Dupa ce ciorba se ia de pe foc, se adauga verdeturile, in special marar sau telina, taiate marunt. Nu se pune patrunjel.

Simplitatea acestor ciorbe se datoreaza restrictiilor alimentare impuse de canoanele ortodoxismului crestin de rit vechi care nu permite consumul (mai ales in postul Pastelui) de carne, ulei.

La lipoveni se bea foarte mult ceai din diferite ierburi. Cu o bucata de zahar cubic, se beau cate 5-6 cani de ceai; altadata era un adevarat ritual, nelipsit din casa lipoveanului fiind samovarul.

In 1980, la Slava Cercheza, ia fiinta formatia artistica a rusilor lipoveni  “Slaveanka” care, din acel an si pana in prezent, s-a bucurat de o larga apreciere din partea specialistilor obtinand multe premii nationale si internationale la diverse manifestari culturale.

Dintre ele amintim: Festivalul „CANTAREA ROMANIEI”,  Sarbatoarea 100 de ani de la intemeierea orasului Novosibirsc - Rusia (1993); Zilele scrierii si culturii slave - Chisinau, spectacole sustinute in localitatile Balti, Dobrogea Noua, Casimcea din Republica Moldova (1994); spectacole in Ucraina si Bulgaria. Au facut cunoscut repertoriul de cantece si pe posturile nationale de televiziune : TVR1, TVR2, TVR3, Prima, PRO-TV, PRO-TV International si chiar la posturi de televiziune din strainatate -  RAI DUE Italia.

Ansamblul “Sloveanka” ramane unul din principalii mesageri ai cantecului si dansului rusilor-lipoveni din Dobrogea.

Bibliografie selectiva:
***, 1878-1928. Dobrogea cincizeci de ani de viata romaneasca, ed. Cultura Nationala, Bucuresti, 1928

Cerna, Panait, Poezii, Ed. Minerva, Bucuresti, 1981

Ciachir, Nicolae, Istoria slavilor, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1998

Danilov, Alexandra,  Baia - oglinda a sufletului rus, articol publicat in  Romanoslavica XLIV, Editura Universitatii din Bucuresti, 2009 , pp. 211-219

Danilov, Ilie,
Dictionarul de mitologie slava, Editura Polirom, 2007

Danescu, Grigore, Dictionar geografic, statistic si istoric al judetului Tulcea, Bucuresti, 1896, p.335

Flenchea, Petru, Municipiul Roman si comunitatea rusilor-lipoveni, Ed. Papirus Media, Bucuresti, 2009

Giurescu,Constantin, Stiri despre populatia romaneasca din Dobrogea in harti medievale si moderne, Constanta, Muzeul de Arheologie, f. a.

Iacob, Mihaela, (L)Ibida. Slava Rusa, Ed. Tipo-Media, Tulcea, 2005

Ionescu, Anca, Irina, Mitologia slavilor, Ed. Lider, Bucuresti, f.a.

Ionescu, M. D, Dobrogia in pragul veacului al XX-lea, Atelierele Grafice I.V. Socecu, Bucuresti, 1904

Ipatiov, Filip, Rusii-lipoveni din Romania. Studiu de geografie umana, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2001

Parau, Steluta, Multiculturalitate in Dobrogea, Ed. ExPonto, Constanta, 2007
CADRU NATURAL
Situata in partea de sud a judetului, la o distanta de 45 km de municipiul Tulcea si la 15 km de orasul Babadag, comuna Slava Cercheza ocupa o suprafata de 107 km2. In componenta comunei intra satele: Slava Cercheza - satul de resedinta si satul Slava Rusa, situat la o distanta de 7 km. Din punct de vedere administrativ comuna se invecineaza  la nord cu comuna Mihai Bravu, la vest cu Ciucurova, la est si nord-est cu orasul Babadag, iar la sud cu comunele Stejaru si Baia.

Slava Cercheza si Slava Rusa sunt singurele asezari ruso-lipovenesti din Dobrogea care nu sunt situate in proximitatea unor unitati hidrografice majore, ci sunt situate in partea central-estica a Podisului Babadag, in subunitatea Podisului Slavelor, pe cursul vaii cu acelasi nume (Slava), intr-o zona pitoreasca, inconjurata de dealuri cu paduri de foioase: Dealul Lung, Dealul Pesterii, Cordon, Balca, Valoc, Dealul Iepurilor, Gatul lui Nica, Dumbrava, Dealul lui Mitea, Nurtbair (Dealul Lupilor), Dealul Chel, Kut, Dealul Nisipurilor.

Teritoriul comunei are in cea mai mare parte un relief deluros, fiind asezata intr-o depresiune interioara a podisului Babadag, la poalele a trei dealuri, dealurile Slavelor. Diferentierile de relief intalnite in acest sector al Podisului Babadag se datoreaza in principal compozitiei petrografice variate (calcare, gresii, sisturi, granite alcaline, conglomerate etc.) asupra careia eroziunea a actionat selectiv.

Din punct de vedere climatic, se constata existenta unui topoclimat de dealuri si podisuri cu urmatoarele caracteristici: temperatura medie anuala de 10,7°C, precipitatii atmosferice medii scazute (417,9 mm/an) - fapt care se reflecta printr-o ariditate accentuata -, caracterul torential al majoritatii ploilor, cu urmari importante in modelarea actuala a reliefului ca si in dinamica unor procese fizico-geografice, veri calde si ierni blande. Specific culoarului Vaii Slavei este topoclimatul caracterizat prin canalizari ale maselor de aer indeosebi pe directiile NV-SE, dar si E-V si cu acumulari de zapada.

Comuna este strabatuta de cei doi afluenti principali ai raului Slava, respectiv Slava Rusa si Slava Cercheza. Izvoarele raului provin din hidrostructurile calcaroase ale Podisului Atmagea, dreneaza Podisul Babadag si se varsa in lacul Golovita (complexul lacustru Razim), parcurgand o vale cu aspect de culoar. Are o albie majora cu dezvoltare asimetrica, iar albia minora abia se schiteaza in unele sectoare. Datorita indepartarii covorului vegetal arborescent de pe versanti, pe acest culoar de vale sunt semnalate procese de eroziune puternica si totodata frecvente iesiri din matca ale raului, producand inundatii.

Pe teritoriul comunei Slava Cercheza exista Rezervatia Uspenia (22 ha), in cadrul careia au fost identificate mai multe tipuri de habitate de interes comunitar intre care se remarca pajistile de ai de padure si doua tipuri de paduri dobrogene, rare la nivel national: silvostepa cu paduri submediteraneene si paduri de foioase xeroterme.

ISTORICUL ASEZARII SI POPULATIA
Referitor la istoricul celor doua asezari lipovenesti - Slava Cercheza si Slava Rusa -  facem precizarea ca, mult timp cea de a doua a fost satul de resedinta, fiind si prima asezare atestata documentar la 1584. In registrele turcesti din acea vreme, localitatea apare sub numele Kizil-insarlic. In paralel  s-au utilizat si numele Islawa, Slawa, Slava. In 1819, pe o harta ruseasca, apar mentionate pentru prima data doua localitati: Noia Slava (astazi Slava Cercheza) si Star Slava (astazi Slava Rusa). (cf. Mihaela Iacob, (L)Ibida. Slava Rusa, 2005, p. 25)

M. D. Ionescu noteaza despre Slava Rusa ca s-a numit, pana in jurul anilor 1850, Kazil-Sar si ca ar fi fost fondata, pe la 1800 de o fata (Kaz) numita Esara. De asemenea, autorul afirma ca la 1754 au venit aici lipovenii bespopovi, iar in 1804 cei popovi.
Pentru Slava Cercheza Filip Ipatiov consemneaza: „In Slava Cercheza rusii lipoveni au luat locul cerchezilor, colonizati de turci in perioada 1862-1864 si plecati chiar inaintea razboiului din 1877”.

Istoria orala retine sub forma de legenda ca localitatea Slava Cercheza a fost infiintata in 1863 de un anume Epsih Epsihov si a fost locuita pana in 1877 de populatie de origine cercheza care a emigrat in Rusia dupa ce Dobrogea a intrat sub administratie romaneasca.
In localitate existau, la acele vremuri, doua biserici lipovenesti, una construita in 1883 cu hramul Sfantul Dumitru, cealalta, Sfantul Gheorghe, construita in 1888 in care slujba se facea si se face in limba slavona, respectand toate canoanele bisericesti de rit vechi, iar credinciosii se numesc staroveri.

Localitatile au fost populate de rusii emigrati in urma schismei bisericii rusesti din 1658.

Termenul de „lipovean” „reflecta apartenenta la un grup etnic descendent al staroverilor (crestini ortodocsi rusi de rit vechi). Datorita faptului ca pe langa aspectul etnic este implicat si cel confesional, sensul sau trebuie considerat ca fiind unul confesionalo-etnic. Daca semnificatia actuala a termenului de lipovean este clara, etimologia si conotatia s-a initiala este destul de controversata (…)Istoria orala a crestinilor de rit vechi din Romania pledeaza pentru ideea ca numele de lipoveni le-a fost impus de altii cu care au intrat in contact (posibili romani sau ucraineni), iar cu timpul sa-l fi acceptat ei insisi pentru a se „masca” sub acest nume si a scapa astfel de sub „umbra” autoritatilor tariste si a bisericii oficiale ruse. (…) Lipoveni sunt numiti doar rusii de rit vechi din Romania, si eventual, cei din fostele provincii romanesti, iar descendentii rusilor care n-au acceptat reformele nikoniene din Rusia secolului XVII, din celelalte tari, se numesc doar staroveri sau staroobreadti” (cf. Filip Ipatiov).

Numele de „lipoveni” este explicat de specialisti plecand de la trei ipoteze, care nu acopera in intregime fenomenul, dar care converg. O asociere intre cuvantul slav „lipa”, care inseamna „tei”, cu modul de viata preferat de multi lipoveni, in mijlocul padurilor de foioase, a fost posibila datorita apropierii fonetice in special. La aceasta s-a adaugat faptul ca albinaritul le furniza un aliment natural, frecvent folosit in locul zaharului, pentru ca este „neprihanit”. Ceara albinelor era folosita la lumanarile utilizate in practicarea cultului crestin.

Din lemnul de tei se confectionau cu unelte simple, manual, obiecte de uz casnic si gospodaresc si se realizau constructiile, tamplaria si mobilierul casei.

Pe drept cuvant, considerau teiul „lemn sfant” pentru ca era folosit in sculptura icoanelor, a crucilor de lemn si ca suport pentru pictura lor.

Aceasta explicatie si cea toponimica sunt ipoteze ce tin de domeniul imaginatiei si etimologiei populare, deci entonimice.

Ipoteza antroponimica concentreaza si ea argumente din trei directii. Numele de „lipoveni” ar fi o prescurtare, prin afereza, a cuvantului initial „filipoveni”, care, prin uz, a trecut la faza intermediara „flipoveni” si l-a pierdut si pe „f” apoi.

a) Numele Filip a fost pus in legatura cu cultul sfantului apostol Filip, practicat dupa moartea Mantuitorului in Asia Mica si Scitia, fiind unul din cei 12 discipoli.

Respectarea cu sfintenie a acestui apostol era consemnata in secolul al XVIII-lea de unii cercetatori.

Fiind nascut in Galilea, la localitatea Betsaida, care inseamna „casa pescuitului”, s-ar explica si atasamentul unei mari parti din populatia lipovenesca fata de pescuit. Figura biblica a lui Filip este reprezentata si in traditia crestina populara romaneasca privind prazmuirea, intre 11 si 17 noiembrie, a Filipilor, ziua de 14 noiembrie marcand ziua sfantului Filip si inceputul postului Craciunului.

b) Trecem astfel la latura sacrala, privind ipoteza antroponimica. Etnonimul de „filipovani”, (lipovani) s-ar deduce din cuvantul rusesc „filippovki” care este denumirea postului Craciunului.

c) Al treilea punct de vedere pleaca de la o realitate istorica si anume existenta capeteniei staroverilor fara preot pe nume Filip, de la inceputul secolului al XVIII-lea, care dupa ce a fost administrator la un schit de langa Marea Alba, in jurul anului 1700, isi conduce adeptii spre Lituania si Prusia, apoi in Polonia si Bucovina.

Plecand de la curentul religios al theodosienilor, el a formulat o orientare religioasa independenta, cu norme severe de viata cumpatata, duse pana la fanatism si culminand cu un autodafé. Acest puritan convins era supranumit si „Pustoviat” cu sensul „sfantul din pustiu” sau „lumina in desert”, plecand de la componentele „pustynia” = „desert” si „sviatu” = „sfant”, sau „svet” = lumina. In concluzie, fara a limpezi toate problemele legate de originea termenului „lipoveni” si de raspandirea lui prin generalizare, ca si de adoptarea lui chiar de ramura nesarcerdotala a rescolnicilor (lipovenii fara preot = bezpopovti), ipotezele analizate mai sus converg in acoperirea unei realitati. Este posibil ca viitoare cercetari asupra acestei problematici sa aduca in atentie noi ipoteze. Diferentele fata de dogma reformata a bisericii oficiale ruse sunt:

- Semnul crucii facut cu doua degete, nu cu trei, chiar si inainte de a bea apa;
- Cuvantul „alleluia” („Slava tie Doamne”) se repeta doar de doua ori nu de trei ori;
- Pastreaza in formula - simbol a credintei cuvantul „adevarat” suprimat de biserica oficiala rusa: „Si intru Duhul Sfant adevarat Domn”;
- Inconjurarea bisericii, la marile sarbatori, se face in sensul miscarii soarelui pe bolta cereasca, in timp ce Nikon a impus-o in sens invers;
- Numele de Isus se scrie cu un singur i initial nu cu doi cum a fost imprumutat de Nikon din limba greaca;
- Liturghia traditionala se face cu sapte bobite de prescura; Nikon le-a redus la cinci;
Pictura, sculptura si arhitectura bisericeasca trebuie sa fie realizata in stil bizantin si nu se accepta influenta artei occidentale;

Pastrarea cantarii religioase vechi cu interpretarea la unison nu pe mai multe voci.

Acestea si multe alte elemente ale dogmei crestine au fost conservate de catre schismatici (rascolnici) dupa Soborul din 1654-1655 tinut din initiativa patriarhului Nikon.

Cel mai impresionant martor al trecutului se afla la marginea localitatii Slava Rusa si este cetatea si orasul antic (L)Ibida. Caracterul exceptional al cetatii consta in:

          - suprafata intramurala de peste 27 ha, cuprinzand cetatea propriu-zisa si fortificatia anexa, centura de fortificatii desfasurata pe o lungime de cca. 2.500 m, o impun ca cea mai intinsa dintre cetatile din Dobrogea si printre cele mai mari ale regiunii;
          - este singura cetate care include in aceeasi structura defensiva doua elemente geo-morfologice, total deosebite, valea slavei si formatiunea foarte inalta situata la SE, pe dealul Harada, unde se afla fortificatia anexa si fortul;
          - constituie singura cetate al carei spatiu fortificat este strabatut de un curs de apa, ceea ce presupune lucrari speciale de securizare a punctelor de intrare si iesire a raului din cetate, indiguiri, canalizari, constructii de poduri;
           - cetatea ocupa intreaga largime a albiei majore a Slavei barand acest important coridor de circulatie; sistemul de fortificatii al cetatii de epoca tetrarhica comporta o forma aproape rectangulara, cu 24 de turnuri si multe porti acesteia i se adauga fortificatia anexa constructia de dimensiuni reduse, inconjurata de sant;
          - marea bazilica descoperita la (L)Ibida, una dintre cele mai mari din intreaga provincie - cu trei nave, cu mozaic policrom, cu coloane si capiteluri din marmura de data tarzie (dupa anul 580) este singulara deocamdata in peisajul arhitectural religios al provinciei;
          - teritoriul cetatii prezinta cea mai intensa densitate de locuire din perioada romana: pe o raza de 10 km in jurul cetatii fiind identificate nu mai putin de 11 asezari rurale, intre care doua de tip vicus. (Mihaela Iacob, (L)Ibida. Slava Rusa, 2005, p. 22)

Referitor la structura populatiei, M. D. Ionescu, in lucrarea Dobrogea in pragul veacului al XX-lea (1904), mentioneaza pentru Slava Cercheza existenta a: 404 lipoveni popovi, 293 lipoveni bespopovi, 20 romani, 4 tigani crestini, 4 bulgari, 4 evrei, 2 albanezi si 1 armean; iar pentru Slava Rusa: 899 lipoveni popovi, 222 lipoveni bespopovi, 12 romani, 10 tigani crestini, 2 bulgari, 20 evrei.

In timp, structura etnica s-a modificat, astfel incat conform datelor statistice furnizate de Institutul National de Statistica, la Recensamantul populatiei si al locuintelor din 2002, in comuna Slava Cercheza locuiau 2829 de pers din care: 81,61% (2309 persoane) rusi-lipoveni si 18.20% romani.

Datorita sporului negativ din ultimii ani si a migratiei in special a tinerilor spre alte centre demografice in cautarea de locuri de munca, apreciem numarul de locuitori in anul 2006 la cca. 1421 (Slava Cercheza) si 1291 (Slava Rusa). Si in anul 2010, dupa o informatie oferita de primarul comunei, Ivan Ignat, emigrarea tinerilor si chiar a unor familii intregi spre Spania, Italia, Anglia, continua. Cei plecati au format, in orasele in care s-au stabilit, mici comunitati. Acestea pastreaza traditii legate de credinte, traditii culinare, obiceiuri. Revin in „Slavele” in luna august, in concediu; isi construiesc case si isi propun sa se intoarca.  Cu toate acestea, criza economica din ultimul an, resimtita si in tarile Uniunii Europene nu a intors pe nimeni.

STRUCTURA ASEZARII SI GOSPODARIA
Din punct de vedere al formei asezarii configuratia vetrei satului Slava Cercheza se defineste printr-o forma geometrizata, iar din punct de vedere al texturii vetrelor localitatea se poate identifica printr-o textura liniar-rectangulara si spre partea sa nord-vestica printr-o usoara tendinta de dezvoltare tentaculara.

Linia traditionala a unei gospodarii lipovenesti este determinata de modul ordonat de aranjare a acesteia, cu dezvoltare in profunzime, avand latura scurta plasata la strada. Perimetrul in cadrul caruia se dezvolta gospodaria are forma dreptunghiulara. Modul de organizare al gospodariei evidentiaza locuinta (casa propriu-zisa) amplasata la strada, iar anexele se dezvolta in planul secund al perimetrului.

Arhitectura traditionala a locuintei din comuna Slava Cercheza se armonizeaza cu mediul arhitectural inconjurator prin materialele si tehnicile utilizate in constructie (temelie de piatra, pereti din chirpici, astereala din scanduri, acoperis din olana s.a.) prin planimetrie si elevatie. Sunt, insa, prezente si anumite caracteristici specifice casei lipovenesti. Fatada secundara, orientata spre strada, este ,,libera”, in sensul ca imprejmuirea porneste de la latura de imbinare a celor doua fatade (longitudinala si laterala). La casele vechi, peretele lateral din strada prezinta si prispa cu stalpi. In planul traditional al caselor din Slava Cercheza intalnim si pridvorul, delimitat uneori de un balcon. O alta particularitate de constructie a casei si care deriva din normele traditionale ale credinciosilor lipoveni, este faptul ca peretele unde era asezat iconostasul (cel dinspre rasarit) se construia mai ingust, iar cel opus (dinspre vest) mai lat, caci acolo era asezat patul (informator Irina Mihailov, Slava Cercheza, consemnat septembrie 2011).

Frontonul, element important in structura casei, este decorat cu motive realizate in tehnica traforului. Forma stilizata, dar sugestiva a motivelor trimite spre mitologia slava. De asemenea era decorat geamul de la strada, era decorata tamplaria stalpilor si a balustradei de la prispa. Astazi intervin o serie de inovatii in arhitectura care altadata urma anumite norme nescrise ci doar transmise. Gardurile din stuf sunt inlocuite cu cele din lemn sau fier, iar elementele decorative ale frontonului sunt si ele executate fie din tabla, fie din placaj.

In interiorul locuintei lipovenesti atrage atentia, prin semnificatia si somptuozitatea structurii si compozitiei sale iconostasul. Este amplasat intotdeauna intr-unul din colturile opuse fata de usa de la intrarea in camera. Cele mai multe dintre iconostasele vazute de noi la localnici sunt adevarate obiecte de patrimoniu cultural.

Memoria colectivitatii retine claca la chirpici si ajutorul primit pentru ridicarea unei case. Erofei Efdochia intr-un interviu realizat in septembrie 2011, spunea: „Altadata ne ajutam mai mult. Noi am avut 80 de oameni cu care am ridicat casa. Chirpicii, peretii, podul casei, toate le-am facut cu oamenii din sat, fara bani. Apoi mergeam si noi la ei sau parintii nostri i-au ajutat la randul lor.  La lipit femeile lucrau si barbatii faceau materialul si-l carau. Doar pentru acoperisi am avut doi meseriasi.”

In prelungirea locuintei se afla anexele. Gospodaria lipovenilor din Dobrogea, este alcatuita din cateva anexe mai simple care se aliniaza in continuarea locuintei. Acestea sunt constituite din una sau doua magazii, un grajd, o bucatarie de vara unde se afla soba (plita) si eventual, cuptorul de paine, iar in planul secund, uneori la o anumita distanta fata de locuinta, este baia. Construita, din lemn sau chirpici, lipita in exterior si in interior cu lut baia lipoveneasca este renumita pentru beneficiile sale terapeutice.

In fiecare sambata orice om din sat se bucura de beneficiile baii cu aburi. In Slava sunt gospodarii cu baie neagra (?????? ???? sau ?????? ?? ???????) sau baie alba (????? ???? sau ?????? ?? ??????).

Diferenta intre cele doua bai este ca la baia neagra peretii sunt innegriti de fumul care este lasat sa treaca prin camera propriu-zisa cand aceasta este incalzita, iesind apoi afara pe fereastra si pe usa. Astfel baia se incalzeste repede si pastreaza caldura mai mult timp. Fumului are si rolul de a dezinfecta spatiul. Dupa utilizare baia se aeriseste iar peretii sunt curatati periodic de funingine. O grija in plus a celor ce utilizeaza baia neagra este aceea de a nu atinge peretii.

La baia alba fumul este condus pe horn, peretii raman albi, dar incalzirea ei asta insemna mai mult combustibil pentru, caci odata cu fumul, iese si multa caldura.

In baie - fie ea alba sau neagra - se intra prin predbannik, o sala/antreu cu dimensiuni reduse folosita pentru a-si lasa hainele si prosopul. In predbannik se afla si gura sobei, la baia neagra gura sobei poate fi si in incaperea baii.

Soba, kamenka, este cladita sau acoperita cu pietre de rau, avand fixate intre ele unul sau doua cazane pentru apa fierbinte. Alaturi de cuptor se pune un vas cu apa rece, din care se ia cu catruna (caret) si se arunca peste pietrele infierbantate provocandu-se astfel aburul. Tot in aceasta incapere se afla poloc-ul care poate fi un pat de scanduri, niste trepte din lemn, sau un fel de banca ceva mai lunga, din scanduri, eventual cu inca o lavita superioara. Corpul trebuie obisnuit treptat cu nivelele de caldura din baie, incepatorii putand ramane pe prima treapta a polok-ului sau pe lavita de jos unde aerul e mai rece.

In timpul imbaierii, pentru cresterea  temperaturii corpului se loveste usor si ritmic pe spate cu niste manunchiuri facute, cel mai des, din crengute de stejar sau mesteacan (veniki).

De asemenea, in gospodarie se mai poate intalni o anexa unde agricultorul isi depoziteaza fie plugul sau caruta, fie tractorul sau masina.

La strada curtea este inchisa cu un gard, iar accesul se face printr-o poarta, (uneori  apare si o poarta mare pentru masini si atelaje).

Un element care apare in afara gospodariei propriu-zise este banca de la poarta, este locul unde se-ntalnesc vecinii, unde se afla noutatile din sat.

OCUPATII SI MESTESUGURI
Ocupatiile de baza ale locuitorilor din Slava Cercheza au fost si sunt agricultura si cresterea animalelor. Datorita amplasarii comunei intr-o zona bogata in paduri, localnicii mai practica si apicultura, silvicultura si pomicultura, care insa nu ocupa un loc important in economia asezarii.

In privinta practicarii agriculturii se remarca utilizarea acelorasi unelte, acelorasi tehnici de prelucrare a pamantului, cat si cultivarea cerealelor necesare traiului si pe care le regasim in intreaga zona. In trecut s-au folosit unelte simple (harletul, lopata, sapa, sapaliga, furca, iabaua, rasnita de mana) si unelte puse in actiune prin tractiune animala (plugul, rarita, grapa, boroana, valatucul).

Dintre mestesuguri mentionam prelucrarea lemnului, rusii-lipoveni fiind renumiti pentru aceasta si indeosebi pentru tamplarie si constructia de case. Motivele decorative realizate in tehnica traforului, amplasate la frontonul caselor, constituie dovada priceperii, a ingeniozitatii mesterilor lemnari.

O parte a barbatilor lucrau la cariera de piatra din proximitatea localitatii. M. D. Ionescu precizeaza deschiderea exploatarilor de piatra in anul 1895, numele carierelor fiind: Manastirea Uspenia, Slava Cercheza si Bujor.

In prezent populatia este ocupata in urmatoarele ramuri economice: agricultura, zootehnie, silvicultura si pomicultura. Se observa modificari in structura gospodariei  si a locuintei (mici terase, foisor s.a.) determinate de aparitia agroturismului.
 
>>> Istoricul asezarii si populatia >>> Structura asezarii si Gospodaria >>> Ocupatii si mestesuguri >>>
>>> Viata spirituala >>>